Ghimbirul sau Zingiber officinale este o planta originara din Asia. Aceasta planta a fost renumita inca din epoca  coloniala, constituind una din mirodeniile reprezentative importate in Europa din Orient. Tulpina  neramificata creste pana la un metru inaltime, cu frunzis bine reprezentat si flori grupate, albe, avand dungi purpurii. Radacinile acestei plante sunt noduroase, ramificate, carnoase, de culoare albicioasa la interior. Acestea contin ulei volatil reprezentat prin zinghiberina, zinghiberol, felandren, borneol, cineol, mai contine amidon, fenoli, rasini. Gustul acestor radacini este  aromat si iute. De la ghimbir se folosesc radacinile proaspete sau uscate. Este cel mai des intalnit in mancarurile cu specific indian unde este folosit drept condiment atat pentru mancaruri din carne cat si pentru dulciuri si chiar inghetata.

Tratament specific al unor probleme de sanatate

Ceaiul preparat din radacina plantei  de ghimbir poate fi folosit ca tratament antivomitiv , de asemenea avand si proprietatea de a calma durerile abdominale si stimularea producerii sucurilor gastrice. Ceaiul de ghimbir ajuta la calmarea tusei, are efect antialergic, sedativ si antipiretic prin stimularea transpiratiei. Ceaiul de ghimbir este ideal in combaterea greturilor si varsaturilor, in caz de rau de miscare, de altitudine sau de mare. Poate fi consumat si pentru stimularea poftei de mancare, in dispepsii, pentru combaterea meteorismului, precum si in debutul racelilor sau gripei. Baut in cantitati mici, ceaiul de ghimbir combate chiar si greturile la femei in primul trimestru de sarcina. In  cazul in care suferiti de cistita, ceaiul de ghimbir este remediul optim pentru a scapa de aceasta problema. Se bea 1 ½ l in 24 de ore. Infuzia se lasa la racit si, ulterior, se serveste indulcit cu o lingurita de miere de albine sau simplu.

Modul de servire

Ceaiul trebuie preparat atat din radacina proaspata cat si uscata a ghimbirului folosindu-se cate o lingurita la o cana de apa. Se bea o cantitate de pana la o cana pe zi. Infuzia se prepara lasand sa se ,,odihneasca’’ planta  medicinala in apa clocotita, fie varsand apa peste planta, fie punand planta in apa. Alaturi de ghimbir se mai pot adauga si alte plante medicinale precum salvia sau plante aromate precum busuioc.

Durata infuziei este de circa 10 minute. Acest interval de timp este suficient pentru ca apa sa poata patrunde in tesuturile vegetale pentru a extrage principiile active. Este mai bine sa lasam sa infuzeze mai mult timp, decat insuficient: evitam astfel sa ne lipsim de o parte din beneficiile pe care le-ar fi putut aduce planta. Sa semnalam si ca, cu cat apa utilizata este mai pura, cu atat puterea ei de penetratie este mai mare.

Contraindicatii

Uneori, stomacul da semne de intoleranta, acest lucru presupunand iritatii sau arsuri ale mucoasei gastrice. In acest caz, planta trebuie administrata cu mare atentie, amestecata cu alimente, de exemplu, astfel incat ea isi pierde agresivitatea si are o actiune mai blanda.

Daca tulburarile persista, administrarea trebuie oprita pana se calmeaza iritatia si se reincepe apoi tratamentul cu alta planta sau alta preparative.

Ceaiul de ghimbir este contraindicat in ulcerul gastric si duodenal.Dozele mari de ghimbir pot conduce catre o deprimare a sistemului nervos sau la aparitia de tulburari de ritm ale inimii.