Mulți oameni intră într-o biserică, văd o raclă împodobită și se închină cu evlavie, dar puțini știu să răspundă limpede la întrebarea „de ce facem asta?”. Dacă te-ai întrebat vreodată ce sunt sfintele moaște și de ce le cinstim, ești în locul potrivit pentru un răspuns așezat și pe înțeles.
Nu e vorba de superstiție și nici de magie. E vorba de credința că Dumnezeu lucrează în lume prin oamenii care I s-au dăruit cu totul.
Ce sunt, de fapt, sfintele moaște
Sfintele moaște sunt rămășițele pământești ale sfinților, trupurile întregi sau părticele din ele, ale celor care au trăit în sfințenie și au fost mărturisiți de Biserică. Cuvântul vine din slavonă și înseamnă chiar „putere”.
De ce rămâne sfânt un trup și după moarte? Pentru că, în viață, în el a locuit harul Sfântului Duh. Trupul sfântului a fost ca un vas prin care a lucrat Dumnezeu, iar Biserica cinstește această lucrare, nu materia în sine.
Există moaște întregi, adică trupul nestricat al sfântului, și părticele mici, dăruite spre închinare la mai multe biserici. Tot ca odoare sfințite sunt cinstite și obiectele atinse de sfânt, cum citim în Faptele Apostolilor, unde basmalele atinse de Sfântul Apostol Pavel vindecau bolnavii.
De ce le cinstim, dar nu ne închinăm lor ca lui Dumnezeu
Aici se lămuresc cele mai multe nedumeriri. Cinstirea moaștelor nu este același lucru cu închinarea, cu adorarea, care se cuvine numai lui Dumnezeu. Creștinul nu se roagă „oaselor”, ci îi cere sfântului să mijlocească pentru el înaintea lui Dumnezeu.
Gândește-te simplu. Când rogi un om credincios și viu să se roage pentru tine, nu îl faci dumnezeu. La fel ceri și sfântului, care e viu la Dumnezeu.
Temeiul îl avem încă din Vechiul Testament. În Cartea a IV-a a Regilor citim cum un mort, atins de oasele proorocului Elisei, a înviat pe loc. Iată dovada că Dumnezeu lucrează și prin rămășițele celor sfinți.
De aceea nu este idolatrie. Sinodul al VII-lea Ecumenic, de la anul 787, a așezat limpede această deosebire dintre cinstirea sfinților și închinarea datorată doar lui Dumnezeu.
Minunile prin sfintele moaște
Biserica mărturisește de-a lungul veacurilor vindecări și ajutor primite prin apropierea de sfintele moaște. Din unele izvorăște mir bine mirositor, semn al harului, primit cu evlavie, nu cu curiozitate.
Un fapt real este și păstrarea unor trupuri neputrezite vreme de secole. Nu e o senzație de adunat priviri, ci un semn smerit al sfințeniei.
Nu privim minunea ca pe o vrajă cu rezultat garantat, ci ca pe un dar al lui Dumnezeu, dăruit cui și când voiește El.
Cum te apropii cu cuviință de raclă
Apropie-te de raclă fără grabă, chiar dacă rândul e lung. Se fac de obicei două închinăciuni cu semnul crucii înainte de a săruta racla și încă una după, cu inima curată.
Rostește o rugăciune scurtă către sfântul respectiv, cerându-i să se roage pentru tine și ai tăi. Nu trebuie cuvinte meșteșugite, ci credință.
Ferește-te de greșeala de a căuta doar folosul, nu pe sfânt. Moaștele nu sunt talisman de noroc, iar panglicile legate sau banii puși „cu noroc” țin de superstiție, nu de credință.
Ce să reții despre cinstirea sfintelor moaște
Iată, pe scurt, lucrurile esențiale de păstrat în inimă:
- Moaștele sunt trupurile sfinților, sfințite de harul lui Dumnezeu.
- Le cinstim, nu ne închinăm lor ca lui Dumnezeu.
- Avem temei limpede încă din Vechiul Testament, cu proorocul Elisei.
- Ne apropiem cu evlavie și rugăciune, două închinăciuni înainte și una după.
Acum știi ce sunt sfintele moaște și de ce le cinstim. Nu dintr-o tradiție goală, ci pentru că prin sfinții lui se vede puterea și dragostea lui Dumnezeu față de noi.
Apropie-te, așadar, cu smerenie și încredere. Sfinții ne sunt prieteni și mijlocitori, iar cinstirea adusă lor urcă, de fapt, la Cel care i-a sfințit.
Vrei mai multe rețete delicioase?
Urmărește-ne pe Facebook pentru rețete noi în fiecare săptămână.