crina

M-au poftit în rândul din spate al aulei, între oamenii în costume, și o doamnă parfumată mi-a șoptit să-mi trag „sacoșa aia” mai sub scaun, să nu deranjeze… nu știa că femeia care urma să conducă toată universitatea aceea, de pe scenă, era nepoata mea…

M-au poftit în rândul din spate al aulei, între oamenii în costume, și o doamnă parfumată mi-a șoptit să-mi trag „sacoșa aia" mai sub scaun, să nu deranjeze… nu știa că femeia care urma să conducă toată universitatea aceea, de pe scenă, era nepoata mea…

„Trage-ți sacoșa aia mai sub scaun, să nu se împiedice lumea de ea”, mi-a șoptit femeia parfumată de lângă mine, fără să întoarcă bine capul spre mine. Nu era o sacoșă. Era plasa mea de rafie cu care merg la piață în Huși de vreo 20 de ani. În ea aveam un pachet cu cozonac …

După douăzeci de ani, fii-mea și ginerele s-au întors din Anglia cu valizele pline de cadouri, siguri că-l iau pe băiat înapoi ca pe-un pachet uitat… dar la recepția aceea oficială, când s-a anunțat noul ambasador, m-am ridicat eu, moșneagul cu radioul vechi în buzunar, pentru că el mi-a făcut semn mie…

După douăzeci de ani, fii-mea și ginerele s-au întors din Anglia cu valizele pline de cadouri, siguri că-l iau pe băiat înapoi ca pe-un pachet uitat… dar la recepția aceea oficială, când s-a anunțat noul ambasador, m-am ridicat eu, moșneagul cu radioul vechi în buzunar, pentru că el mi-a făcut semn mie…

Marți dimineață mi-am scos din dulap costumul cel bun, cel gri pe care-l îmbrac doar la nunți și la înmormântări, l-am scuturat de mirosul de naftalină și mi-am pus în buzunarul de la piept radioul acela mic, cu antena legată cu ață, fără de care n-am mai plecat nicăieri de 35 de ani. Viorica, nevastă-mea, …

Patronul care l-a dat afară pe bunicul meu, râzând că „paznicul ăsta bătrân și nepotu-i de la căpșunari nu fac nici cât o cheie”, era acum prins în flăcări la etajul trei… iar comandantul care a intrat după el în fum eram EU…

Patronul care l-a dat afară pe bunicul meu, râzând că „paznicul ăsta bătrân și nepotu-i de la căpșunari nu fac nici cât o cheie", era acum prins în flăcări la etajul trei… iar comandantul care a intrat după el în fum eram EU…

La 2 și 40 din noapte, telefonul de serviciu a prins să vibreze pe noptieră, și n-a fost nevoie de vorbe multe. „Incendiu generalizat la fabrica de mobilă de pe centură. Se raportează o persoană blocată la etaj.” Am pus tălpile pe podeaua rece și m-am îmbrăcat pe întuneric, cum am făcut-o de sute de …

Când mi-au pus medalia pe piept și au cântat imnul, eu m-am întors cu spatele la aparate, am coborât din tribună și i-am pus-o pe gât bunicului meu, în cizmele lui de cauciuc, în fața întregii săli… iar el a început să tremure ca un copil…

Când mi-au pus medalia pe piept și au cântat imnul, eu m-am întors cu spatele la aparate, am coborât din tribună și i-am pus-o pe gât bunicului meu, în cizmele lui de cauciuc, în fața întregii săli… iar el a început să tremure ca un copil…

Când arbitrul mi-a ridicat mâna în aer și toată sala a izbucnit în aplauze, eu nu m-am uitat la tabela de scor. M-am uitat în rândul al treilea din tribună, la un bătrân în cizme de cauciuc care își ștergea ochii cu mâneca sacoului. Numele meu, Cătălin, a răsunat în difuzoare — campion național. Aveam …

În prima zi ca directoare a spitalului, o infirmieră bătrână m-a luat deoparte și mi-a arătat, tremurând, un pontaj vechi de acum douăzeci de ani cu numele bunicii mele… bunica pe care o îngropasem crezând că a fost doar femeie de la țară, cu o pensie de nimic…

În prima zi ca directoare a spitalului, o infirmieră bătrână m-a luat deoparte și mi-a arătat, tremurând, un pontaj vechi de acum douăzeci de ani cu numele bunicii mele… bunica pe care o îngropasem crezând că a fost doar femeie de la țară, cu o pensie de nimic…

— Dumneavoastră sunteți nepoata Auricăi? Femeia care mă întrebase era măruntă, adusă de spate, cu un halat albastru spălăcit de atâtea spălări. Mă prinsese de mânecă pe holul de la etajul 2, chiar în prima mea dimineață ca directoare a spitalului județean. Mă oprisem acolo doar ca să respir puțin. Dimineața fusese o nebunie: strângeri …

Am dus-o pe bunica la un concert mare din București, îmbrăcată cu fusta ei bună, și i-am spus doar că „mergem să ascultăm muzică frumoasă”… nu i-am zis că bărbatul care avea să ridice bagheta în fața a o mie de oameni, pe scena aceea, eram chiar eu…

Am dus-o pe bunica la un concert mare din București, îmbrăcată cu fusta ei bună, și i-am spus doar că „mergem să ascultăm muzică frumoasă"… nu i-am zis că bărbatul care avea să ridice bagheta în fața a o mie de oameni, pe scena aceea, eram chiar eu…

— Îmbracă-te cu fusta ta bună, mamaie. Mergem la București să ascultăm muzică frumoasă. Atât mi-a spus Andrei la telefon, într-o marți seara, și eu l-am crezut pe cuvânt, cum îl credeam de 34 de ani, de când mi l-au lăsat în brațe de 2 anișori. L-am crescut singură, într-un sat de lângă Roman, cu …

Omul care voia să-i ia bunicii mele casa cu acte făcute peste noapte a intrat mândru la primărie să-și pună ștampila… și a înghețat când a văzut cine stă în scaunul de primar și îi întinde exact dosarul lui…

Omul care voia să-i ia bunicii mele casa cu acte făcute peste noapte a intrat mândru la primărie să-și pună ștampila… și a înghețat când a văzut cine stă în scaunul de primar și îi întinde exact dosarul lui…

Mapa era a treia din teanc, albastră, cu colțurile roase, și pe cotor cineva scrisese cu pixul un singur nume: „Costel”. Am rămas cu palma pe ea mai mult decât ar fi trebuit. În birou era o liniște de biserică goală, doar ceasul de perete ticăia rar, și pentru o clipă mi s-a părut că …