Pițigoii își amintesc sute de locuri unde au ascuns semințe pentru iarnă.

Toamnă, în timp ce noi pregătim cămara pentru zilele reci, păsările mici din curte fac exact același lucru, doar că pe ascuns. Pițigoii își amintesc sute de locuri unde au ascuns semințe pentru iarnă, fiecare îndesată sub scoarța unui copac sau într-o crăpătură.

Pare imposibil pentru o pasăre cât o jumătate de palmă. Și totuși, micuții aceștia găsesc proviziile la fix, când zăpada acoperă tot.

Cum reușesc pițigoii să țină minte atâtea ascunzători

O pasăre care își regăsește singură sămânța după trei săptămâni nu se bazează pe noroc, ci pe o memorie spațială uimitor de exactă. Pițigoii memorează poziția fiecărei ascunzători după repere vizuale, nu după miros.

Fiecare loc adăpostește de obicei o singură sămânță, ascunsă sub mușchi, scoarță sau licheni. Răspândesc hrana intenționat, ca să nu piardă tot dacă o cămară comună le-ar fi furată.

Secretul stă într-o zonă din creier numită hipocamp, partea care se ocupă de memorie și de orientare în spațiu.

De ce strâng pițigoii provizii toamnă

Iarna, hrana se găsește greu, iar o pasăre atât de mică pierde rapid căldură și energie. Strângerea semințelor din toamnă este, pur și simplu, asigurarea ei de viață pentru zilele geroase.

Instinctul pornește singur când zilele se scurtează și temperaturile scad. Pițigoiul-de-munte poate ascunde câteva mii de semințe pe zi în plin sezon, pe care le recuperează luni mai târziu.

Un creier care se schimbă odată cu anotimpurile

Iată ceva rar întâlnit în natură. Toamnă, hipocampul pițigoiului crește efectiv în volum, exact atunci când are nevoie de cea mai bună memorie, apoi revine la normal.

Cercetători de la Cornell Lab of Ornithology, prin studiile conduse de Vladimir Pravosudov, au observat că păsările din ținuturile cu ierni aspre au hipocampul mai mare și o memorie mai bună. Creierul lor formează permanent neuroni noi, ceea ce le ajută să „șteargă” ascunzătorile deja golite.

Ce ne învață această pasăre mică despre inteligență

Pițigoiul demontează un mit, anume că un creier mare înseamnă mai multă inteligență. Contează nu mărimea, ci cât de bine își folosește o ființă mintea ca să trăiască.

Tocmai grija lui pentru zilele grele și loialitatea față de proviziile proprii ne emoționează, fiindcă ne regăsim în ele. Iar urmărirea păsărilor din curte ne apropie de natură și ne învață răbdarea.

Cum poți ajuta pițigoii din curtea ta iarna

De la primele zile reci, le poți pune semințe de floarea-soarelui negre, nedecorticate, miez de nucă mărunțit și seu animal nesărat, agățat într-o plasă. Evită pâinea și semințele sărate, fiindcă le fac rău.

Așază hrănitoarea la 1,5-2 metri înălțime, ferită de vânt și de pisici, și curăț-o periodic. Pune zilnic apă proaspătă, pentru că iarna sursele naturale îngheață.

Reține esențialul despre pițigoi

Iată, pe scurt, ce merită să ții minte despre acești mici eroi ai grădinii:

• Ascund mii de semințe pe sezon, una câte una, după repere vizuale.
• Hipocampul lor crește toamnă, pentru o memorie mai bună.
• Floarea-soarelui nedecorticată și seu nesărat, de la primele zile reci.
• Hrănitoarea la 1,5-2 metri, plus apă proaspătă zilnic.

Data viitoare când vezi un pițigoi sărind de pe o creangă pe alta, gândește-te că ține minte sute de ascunzători cu semințe pe care le-a pregătit din vreme. E o lecție tăcută despre prevedere și răbdare.

Tocmai pentru că pițigoii își amintesc sute de locuri unde au ascuns semințe pentru iarnă, merită puțin ajutor de la noi. O mână de semințe și un strop de apă pot face diferența între viață și moarte pentru acești mici eroi ai grădinii.