Se crede că un pahar cu apă pe noptieră „ia” relele din somn.

Stai vreodată seară cu un pahar cu apă lângă pat și te întrebi de unde a pornit obiceiul ăsta? La țară nu era doar o nevoie de a-ți potoli setea peste noapte. Se crede că un pahar cu apă pe noptieră „ia” relele din somn, iar bunicile noastre țineau morțiș la rânduiala asta.

Hai să stăm puțin de vorbă despre ce se spunea din străbuni, așa, ca la gura sobei. Nu sunt dovezi, ci povești calde, lăsate moștenire din om în om.

De ce se punea un pahar cu apă pe noptieră, după credința din bătrâni

Bătrânii ziceau că apa, fiind curată, adună în ea visele urâte și neliniștea celui adormit. Lăsai paharul cu apă lângă cap seară, iar el „trăgea” gândurile grele, ca să nu apese pe tine în somn.

Dimineața nu beai apa aceea pentru nimic în lume. O aruncai afară, la rădăcina unui pom sau pe pământ, „ca să se ducă răul cu ea”. Așa se lega obiceiul de liniștea casei și de un somn fără coșmaruri.

Era un gest mic, dar plin de grijă. Pentru un om mai în vârstă, asta însemna o noapte mai ușoară.

Ce se spunea că „simte” apa peste noapte

Din bătrâni se credea că apa este vie și că simte tot ce e în jur. De aceea ar fi adunat în ea spaimele și visele rele ale celui care dormea.

Unii spuneau că, dacă apa se tulbura sau scădea până dimineața, „a luat din rău”. Era semn că paharul și-a făcut treaba peste noapte.

Apa avea un loc aparte în multe obiceiuri vechi, de la descântece până la „luatul deochiului”. Așa că nu mira pe nimeni că i se punea pe seamă și curățarea somnului.

Cum se făcea, după rânduiala lăsată din bătrâni

Se punea seară un pahar curat, cu apă proaspătă, pe noptieră, lângă capul celui care dormea. Uneori, alături stătea o icoană sau o lumânare, alteori o crenguță de busuioc sfințit.

Dimineața, apa se arunca afară, niciodată înapoi în casă. La copiii mici și la cei mai fricoși, gestul se făcea cu și mai multă grijă, ca să le alunge spaima din somn.

Alte credințe despre somn, așa cum se spuneau la țară

Paharul cu apă nu era singurul leac împotriva viselor urâte. Bătrânii aveau o grămadă de obiceiuri menite să aducă odihnă.

• Levănțică sau busuioc puse sub pernă, „pentru somn lin și vise frumoase”
• Semnul crucii și câteva cuvinte spuse în șoaptă înainte de culcare
• Dezlegarea viselor rele povestindu-le dimineața pe apă curgătoare, ca să se ducă odată cu ea

Toate aveau același rost, să te liniștească înainte de a închide ochii.

Ce rămâne din toate aceste credințe despre somn

Astăzi știm că un pahar cu apă lângă pat are un efect simplu, dar real. Iarna, cu caloriferul pornit, aerul uscat îți usucă gâtul și te trezește, iar câteva înghițituri te ajută să dormi mai bine. De aici și impresia că „a luat relele”.

Aceste obiceiuri apar în culegerile noastre de folclor, precum cele ale lui Tudor Pamfile sau ale Elenei Niculiță-Voronca. Sunt înțelepciune populară, nu sfaturi medicale. Dacă te chinuie insomniile sau coșmarurile dese, mergi la doctor, nu te bizui doar pe tradiție.

Și totuși, merită păstrate. Faptul că se crede că un pahar cu apă pe noptieră „ia” relele din somn ne leagă de bunici, de casa de la țară și de serile liniștite de altădată. E o amintire caldă, numai bună de spus nepoților.

Așa se spunea și la voi în sat? Povestiți-ne în comentarii ce ați auzit voi din bătrâni!