Se spune că nu e bine să te privești în oglindă noaptea târziu, înainte de culcare. Vorba asta a auzit-o aproape oricine a copilărit la bunici, șoptită cu jumătate de gură, seară, când se stingea lampa. Nu era o poruncă, ci mai degrabă un sfat bătrânesc, dat cu grijă, ca să dormi liniștit.
Și azi, în multe case de la țară, oglinda din dormitor stă întoarsă spre perete peste noapte. Hai să vedem de unde vine credința asta și ce voiau bătrânii să ne ferească, de fapt.
Ce se spune din bătrâni despre oglindă și somn
Din bătrâni se spune că oglinda privită în puterea nopții „fură” odihna și tulbură visele. Credința e veche, păstrată mai ales la sat, și se lega de ceasurile de după miezul nopții, când casa era cufundată în întuneric și doar o lumânare mai pâlpâia.
În tradiția populară, oglinda nu era un obiect oarecare. Se credea că ea „leagă” lumea văzută de cea nevăzută și că, pe întuneric, ar putea „prinde” chipul ori somnul celui care se uită prea mult în ea. De aceea bunicile spuneau că ceasul târziu nu e bun pentru oglindă.
De ce nu e bine să te privești în oglindă noaptea, după vorba veche
Se crede că oglinda privită noaptea zburăte somnul și aduce vise neliniștite. Bunicile spuneau că sufletul, seară, e „nepregătit” de odihnă, iar privitul fix în sticlă l-ar tulbura tocmai când ar trebui să se așeze.
Aici intervine și lumânarea. În casele de altădată nu era lumină electrică, iar la flacăra slabă chipul din oglindă se deforma și părea străin. „Parcă nu mai erai tu”, povesteau bătrânii.
Lucrul acesta are și un sâmbure adevărat. Psihologul Giovanni Caputo a descris în 2010 un fenomen real, privitul fix în oglindă, în lumină slabă, face ca fața să pară distorsionată după aproape un minut. Așa că înțelepciunea din bătrâni surprindea, în felul ei, un efect care chiar se petrece.
Superstiții despre somn legate de oglindă în casa de la țară
În gospodăria tradițională, oglinda era adesea acoperită cu o pânză albă sau întoarsă spre perete peste noapte, ca să nu „prindă” visele rele. Același obicei se păstrează și azi în multe sate din Moldova, Oltenia și Transilvania, mai ales atunci când moare cineva în casă.
Oglinda nu se așeza niciodată în fața patului sau a ușii. Se spunea că, pusă acolo, „îți zboară somnul”.
Lângă pat se țineau, în schimb, lucruri care vegheau odihna. O icoană la căpătâi, un fir de levănțică sub pernă pentru miros bun și o lumânare la îndemână. Etnografi precum Artur Gorovei și Tudor Pamfile au consemnat aceste credințe în culegerile lor despre obiceiurile și superstițiile românilor.
Visele și dezlegarea lor, așa cum se spunea din bătrâni
Bătrânii credeau că visele din nopțile tulburi cer „dezlegare”. O rugăciune scurtă sau o vorbă bună spusă dimineața, ca visul rău să nu se împlinească.
Dacă cineva visa urât, dimineața nu povestea visul pe nemâncate, ca să nu i se „lege”. Spunea în schimb o rugăciune și își făcea cruce. Iar seară, înainte de culcare, rugăciunea era nelipsită, fiindcă se credea că ea așază sufletul și aduce somn liniștit.
Ce să reții din vorba bătrânilor despre oglindă noaptea
Iată, pe scurt, ce ne-au lăsat bătrânii despre acest obicei:
- Oglinda se ținea acoperită cu pânză sau întoarsă spre perete peste noapte.
- Nu se punea niciodată în fața patului ori a ușii.
- Lumânarea, icoana și levănțica vegheau somnul liniștit.
- Visul rău cerea o rugăciune sau o vorbă bună spusă dimineața.
- Toate acestea sunt credințe „din bătrâni”, nu adevăruri dovedite.
Se spune că nu e bine să te privești în oglindă noaptea târziu, înainte de culcare, și, chiar dacă azi știm că în spate stă un joc al luminii și al minții obosite, vorba asta rămâne plină de farmecul satului de altădată. Bunicii noștri nu aveau explicații științifice, dar aveau bun-simț și grijă unii de alții.
Poate că tocmai de aceea ne plac atât de mult poveștile lor. Ne aduc înapoi la serile liniștite, la mirosul de levănțică și la flacăra lumânării de pe noptieră. Voi ce ați auzit din bătrâni? Spuneți-ne mai jos.
Vrei mai multe rețete delicioase?
Urmărește-ne pe Facebook pentru rețete noi în fiecare săptămână.