Sunt minuni în Evanghelie pe care le citim repede, apoi le uităm. Minunea vindecării orbului din naștere și ce ne învață despre răbdare nu este dintre acestea. Ea ne urmărește, fiindcă vorbește despre fiecare dintre noi.
Un om care n-a văzut niciodată lumina capătă vederea dintr-odată. Iar în jurul lui, oameni cu ochi sănătoși rămân orbi cu sufletul. Aici stă toată tâlcuirea.
Unde găsim în Evanghelie această minune
Relatarea se află în Evanghelia după Ioan, capitolul 9, fiind singura care o consemnează. Faptul se petrece la Ierusalim, în apropierea Templului.
Trecând pe lângă un om orb din naștere, ucenicii Îl întreabă pe Iisus: „Cine a păcătuit, el sau părinții lui, de s-a născut orb?”. Pe atunci, mulți credeau că boala este pedeapsă pentru un păcat.
Răspunsul Domnului schimbă totul. Nici el, nici părinții lui n-au păcătuit, „ci ca să se arate lucrările lui Dumnezeu”. Suferința nu este, așadar, o condamnare, ci poate deveni prilej de slavă.
Cum a săvârșit Iisus Hristos vindecarea
Iisus a făcut tină din scuipat și pământ, a uns ochii orbului și i-a poruncit să se spele în scăldătoarea Siloamului. Omul a ascultat, s-a spălat și s-a întors văzând.
Semnul tinei nu este întâmplător. El amintește de facerea omului din lut, arătând că Cel ce a plămădit firea o poate și reface. Iar numele „Siloam”, explică limpede evanghelistul, înseamnă „cel trimis”.
Vindecarea a fost deplină și dintr-odată, fără tratamente și fără timp de însănătoșire. Un orb din naștere nu și-a recăpătat vederea pierdută, ci a primit un văz care nu existase niciodată.
De ce această minune a stârnit împotrivire
În loc de bucurie, minunea a adus tulburare. Fariseii s-au supărat fiindcă fapta s-a făcut într-o zi de sâmbătă, pe care o socoteau zi de odihnă strictă.
L-au cercetat de mai multe ori pe cel vindecat și i-au chemat și părinții. Aceștia, de frică să nu fie dați afară din sinagogă, au răspuns ocolit, lăsându-l pe fiul lor să vorbească singur.
Iar omul vindecat a răspuns cu un curaj dezarmant: „Una știu: că fiind orb, acum văd”. Nu intră în dispute învățate. Spune doar ce a trăit pe pielea lui.
Ce ne învață minunile lui Iisus despre credință
Vindecarea adevărată începe cu ascultarea și se împlinește prin mărturisire. Orbul vede mai întâi cu ochii trupului, apoi cu ochii sufletului, când se închină lui Hristos ca Domn.
Observă creșterea lui treptată. Îl numește întâi „om”, apoi „prooroc”, iar la final I se închină. Așa crește și credința în noi, pas cu pas, prin răbdare în necaz.
În oglindă stă orbirea fariseilor. Ei văd cu ochii, dar refuză să creadă. „Eu sunt Lumina lumii”, spune Hristos, iar lumina aceasta îi vindecă pe cei smeriți și îi descoperă pe cei mândri.
Cum trăim astăzi această învățătură
Putem urma și noi cei trei pași pe care i-a făcut orbul, simpli, dar de neclintit.
- Ascultă chemarea Domnului, chiar dacă nu înțelegi totul de la început.
- Caută „scăldătoarea” ta, adică rugăciunea și Sfintele Taine ale Bisericii.
- Mărturisește cu blândețe, dar fără teamă, binele primit.
Sfântul Ioan Gură de Aur lăuda tocmai acest curaj al omului simplu, care nu s-a rușinat de Hristos în fața celor puternici.
Reține esențialul despre această minune
Iată, pe scurt, ceea ce merită să păstrăm în inimă despre această întâmplare.
- Este istorisită în Evanghelia după Ioan, capitolul 9.
- Iisus face tină și îl trimite pe orb la scăldătoarea Siloam.
- Vederea trupului duce la deschiderea ochilor sufletești.
- Calea rămâne aceeași: ascultare, încredere și mărturisire curajoasă.
În fond, minunea vindecării orbului din naștere și ce ne învață ea ne privește direct pe fiecare. Toți purtăm o orbire, fie a ochilor, fie a inimii împietrite.
Vestea bună este că Lumina lumii rămâne aceeași. Dacă ascultăm, dacă ne spălam în apa rugăciunii și mărturisim fără teamă binele primit, vederea sufletului ni se deschide la fel de deplin ca odinioară orbului de lângă Templu.
Vrei mai multe rețete delicioase?
Urmărește-ne pe Facebook pentru rețete noi în fiecare săptămână.