Pe la mijlocul lui iunie, când fânețele se umplu de flori galbene mărunte, gospodinele de la țară știau că a venit vremea unei plante de leac. Sunătoarea, culeasă de Sânziene, e folosită din bătrâni pentru liniștirea sufletului, iar tradiția aceasta se păstrează și astăzi prin satele noastre.
Nu e doar o buruiană oarecare de pe marginea drumului. E o floare în jurul căreia bunicii noștri au țesut credințe, leacuri și obiceiuri frumoase, legate tocmai de noaptea magică de Sânziene.
Ce este sunătoarea și de ce o culegeau bătrânii de Sânziene
Sunătoarea (Hypericum perforatum) este o plantă de leac cu flori galbene cu cinci petale, care înflorește în miezul verii, chiar în jurul sărbătorii de Sânziene, pe 24 iunie. Se spune din bătrâni că acum, când soarele e cel mai puternic, planta are cea mai mare putere de tămăduire.
O recunoști ușor. Frunzele privite în lumină par pline de găurele mici, transparente, de unde și numele „perforatum”. Iar dacă freci florile între degete, lasă un suc roșu-violet. De aceea i se mai zice popular pojarniță.
De ce sunătoarea era socotită floarea liniștii sufletești
Din bătrâni se spune că sunătoarea alungă supărarea, gândurile negre și neliniștea. Unii o numeau „floarea de aur”, planta care aduce lumină în suflet, mai ales toamnă, când zilele se scurtează și inima are mai mare nevoie de alinare.
Gospodinele o uscau și o păstrau peste iarnă, pentru un ceai cald de seară. Interesant e că știința de azi confirmă o parte din înțelepciunea asta veche: extractul de Hypericum este recunoscut în Germania pentru depresia ușoară spre moderată.
Cum culegi corect sunătoarea în jur de Sânziene
Sunătoarea se culege pe vreme uscată, la mijlocul zilei, după ce s-a ridicat roua. Tai doar vârfurile înflorite, cam o palmă de la floare în jos, fiindcă acolo stă toată puterea plantei.
Cele mai bune locuri sunt marginile de pădure, fânețele și poienile însorite. Ferește-te de florile crescute lângă șoselele aglomerate sau pe terenuri stropite cu chimicale, pentru că planta adună toți poluanții. Apoi legi florile în mănunchiuri mici și le atârni cu capul în jos, la umbră și aer, până se usucă bine.
Cum se prepară uleiul de sunătoare, leacul de aur al bunicilor
Uleiul de sunătoare era nelipsit din casa bunicilor pentru zgârieturi, piele iritată și arsuri ușoare. Se face simplu, dintr-un borcan de jumătate de litru umplut pe jumătate cu flori proaspete și completat cu ulei de floarea-soarelui sau de măsline, cât să le acopere.
Lași borcanul la soare 3 până la 6 săptămâni, până uleiul se face roșu-rubiniu, apoi îl strecori. Se păstrează la loc răcoros și întunecat și ține până la un an.
Ceaiul de sunătoare pentru liniște și somn bun
Ceaiul de sunătoare se prepară opărind o linguriță de flori uscate cu o cană de apă fierbinte, lăsat acoperit 5 până la 10 minute. Se bea seară, cald, pentru un somn mai odihnitor. O greșeală des întâlnită e fierberea îndelungată, care distruge uleiurile aromate. Planta se opărește, nu se fierbe.
Bătrânii beau una, cel mult două căni pe zi. Se îndulcește frumos cu o linguriță de miere de tei sau de salcâm.
La ce trebuie să iei seama când folosești sunătoarea
Sunătoarea făcea parte din leacurile din bătrâni, însă nu înlocuiește sfatul medicului. Atenție mare, planta interacționează cu multe medicamente, reducând efectul anticoncepționalelor, al anticoagulantelor și al unor antidepresive. De aceea nu o combina cu tratamente fără să întrebi medicul.
O altă precauție reală: pielea devine mai sensibilă la soare după ce folosești planta, așa că evită expunerea prelungită. Și nu o culege prea târziu în vară, după ce florile s-au trecut și au făcut semințe.
Ce să nu uiți despre sunătoarea de Sânziene
Pe scurt, iată cele mai importante lucruri de ținut minte despre sunătoarea de Sânziene:
- Se culege în jur de 24 iunie, pe vreme uscată, doar vârfurile înflorite
- Se usucă în mănunchiuri mici, la umbră și aer
- Uleiul: borcan pe jumătate cu flori, completat cu ulei, lăsat 3 până la 6 săptămâni la soare
- Ceaiul: o linguriță de flori la o cană, opărit, băut seară
- Atenție la pielea sensibilă la soare și la combinația cu medicamente
Iată cum o floare măruntă de pe marginea drumului a ajuns o adevărată comoară a satului românesc. Sunătoarea, culeasă de Sânziene, e folosită din bătrâni pentru liniștirea sufletului, iar acest obicei frumos merită păstrat și dus mai departe.
Voi mai țineți minte planta asta din casa bunicilor? Cum o foloseau ai voștri, la ceai, la ulei sau poate altfel? Povestiți-ne, fiindcă astfel de leacuri vechi se cuvine să nu se piardă.
Vrei mai multe rețete delicioase?
Urmărește-ne pe Facebook pentru rețete noi în fiecare săptămână.