Se crede că levănțica sub pernă aduce somn liniștit și vise frumoase.

Era o vorbă pe care o auzeam des în casa bunicii, șoptită aproape ca o rugăciune înainte de culcare. Se crede că levănțica sub pernă aduce somn liniștit și vise frumoase, iar bătrânele noastre o țineau cu sfințenie prin așternuturi și prin lada de zestre.

Nu era nimic complicat. Doar un buchețel de flori mov, uscat la umbră, strecurat sub pernă seară. Și totuși, mirosul acela cald rămâne în mintea multora dintre noi până azi.

De ce se pune levănțică sub pernă pentru somn liniștit

Din bătrâni se spune că un buchețel de levănțică alungă gândurile grele și liniștește mintea înainte de culcare. Mirosul ei cald era socotit prieten al odihnei în casele de la țară, mai ales în serile lungi de iarnă.

Și, lucru curios, credința aceasta are și un sâmbure de adevăr. Levănțica (Lavandula angustifolia) conține linalool și acetat de linalil, două substanțe care în studii pe oameni au domolit ușor bătăile inimii și au prelungit somnul adânc. Nu e o minune, ci o relaxare blândă a trupului, cam cât un ceai cald de mușețel seară.

Bunicile nu știau cuvintele acestea savante. Ele știau doar că, după ce puneau săculețul sub pernă, copiii adormeau mai repede și dormeau mai bine.

Ce se crede din bătrâni despre levănțică și vise

Se crede că levănțica de sub pernă te ferește de visele urâte și de neliniștea nopții, iar dimineața te trezești mai senin. Așa se spunea și la noi în sat, și așa povesteau și femeile din vecini.

Mirosul plăcut și familiar te ajută într-adevăr să adormi mai ușor, iar de aici s-a născut, încet-încet, toată credința despre vise bune. În zona Sibiului, unde levănțica se cultivă pe câmpuri întregi, bătrânii spuneau chiar că o crenguță pusă sub pernă în noaptea de Sânziene îți arată în vis ursitul.

Levănțica nu era singura plantă legată de somn. Mai puneau și busuioc sfințit la icoană, sulcină ori mentă uscată în casă. Toate aveau rostul lor în înțelepciunea aceasta caldă, împletită mereu cu rugăciunea de seară și cu gândul bun la culcare.

Cum pregăteau bunicile săculețul de levănțică

Bunicile uscau florile de levănțică la umbră, vreme de 7 până la 10 zile, ferite de soarele puternic care le-ar fi luat mirosul. Apoi puneau două linguri într-un săculeț mic de pânză și îl strecurau sub pernă sau între așternuturi.

Ca să-l împrospăteze, strângeau ușor săculețul în palmă o dată la câteva zile, și aroma se ridica din nou. Îl mai puneau și prin dulapuri, printre haine, fiindcă levănțica ținea moliile departe și parfuma toată lada de zestre.

Dacă vrei să încerci și tu, ai grijă la un lucru. Cei alergici sau cu astm pot reacționa la mirosul tare, iar femeile însărcinate ar face bine să se ferească de uleiul concentrat. Săculețul uscat, în schimb, e blând și nu supără pe nimeni.

Reține vorba din bătrâni despre levănțică

Iată, pe scurt, ce merită ținut minte despre acest obicei vechi:

• Levănțică uscată la umbră, legată într-un săculeț de pânză
• Două linguri de flori, puse sub pernă seară, pentru somn liniștit
• Reîmprospătezi mirosul strângând ușor săculețul o dată la câteva zile
• O credință caldă din bătrâni, nu o dovadă, dar dragă multora

Așa se păstra obiceiul, din mamă în fiică, fără prea multe vorbe. Se crede că levănțica sub pernă aduce somn liniștit și vise frumoase, iar pentru cei care au crescut cu acest miros, el rămâne legat de copilărie și de mâinile blânde ale bunicii.

Poate că nu e o dovadă scrisă în cărți, dar e o credință care a mângâiat multe nopți. Și uneori, un miros drag prețuiește cât toate leacurile din lume.

Dar voi ce mai țineți minte? Ce puneau ai voștri sub pernă pentru somn bun și vise senine? Spuneți-ne în comentarii ce ați auzit din bătrâni.