Era o vreme când fiecare curte de la țară avea pomul ei bătrân, înalt și noduros, sub care se strângea toată familia. Părul și mărul bătrân din livadă au hrănit generații întregi de copii, ani la rând, fără să ceară nimic în schimb. Erau mai mult decât pomi fructiferi. Erau repere ale copilăriei.
Sub umbra lor răcoroasă se odihneau bunicii la amiază, iar iarba deasă din jur mirosea a fructe coapte căzute în noapte. Mulți dintre acești pomi erau mai bătrâni decât casa însăși.
Pomii bătrâni din livadă, sufletul gospodăriei de la țară
Nicio gospodărie veche nu se închipuia fără un măr sau un păr falnic în spatele casei. Acești pomi prindeau rădăcini odată cu familia și creșteau odată cu copiii, devenind locul unde se aduna lumea la o vorbă.
Sub crengile lor se întindeau mese, se legănau hamacuri, se jucau cetele de copii. Umbra deasă ținea răcoare la amiaza de vară, iar toamnă covorul de frunze și fructe căzute umplea curtea de mireasmă dulce. Erau pomi de suflet, nu doar de roade.
De ce trăiau atât de mult mărul și părul din bătrâni
Un păr poate trăi între 50 și 250 de ani, iar un măr pe rădăcină din sâmbure depășește adesea un secol. Soiurile vechi erau rustice, altoite pe rădăcini puternice și lăsate să crească firesc, fără chimicale.
Bunicii își amintesc de mere domnești, de Pătul, de Crețesc, dar și de pere bergamote sau Untoasă. Erau soiuri adaptate locului, rezistente la ger, la secetă și la boli, fără niciun tratament modern.
Îngrijirea se făcea cu mijloace simple din gospodărie. Tăierile se făceau iarna, pe ger ușor, prin februarie-martie, iar rănile mari se ungeau cu mastic ca să nu pătrundă boala în lemn.
Roadele care săturau toți copiii din sat
Un singur păr bătrân putea da între 100 și 300 de kilograme de fructe într-un sezon, iar un măr matur, până la 200 de kilograme. Atât de multe, încât ajungeau la toți copiii din vecini, nu doar la cei ai casei.
Fructele se împărțeau între rude și vecini, ca un lucru de la sine înțeles. Merele de iarnă, soiurile Pătul și Domnesc, se puneau la păstrare în pod, învelite în paie sau hârtie, și țineau proaspete până spre primăvară.
Perele coapte se mâncau direct din pom, dulci ca mierea, încă încălzite de soare.
Leacuri și obiceiuri din bătrâni legate de măr și păr
Acești pomi nu hrăneau doar trupul. Din bătrâni se spune că frunzele și cojile lor uscate își aveau locul în casă și la nevoie, nu doar în coșul cu fructe.
Se spune că ceaiul din frunze uscate de păr era ținut la îndemână pe timp de iarnă. Tot din bătrâni se povestește că floarea de măr se punea în apa de spălat pe față a fetelor, ‘ca să aibă obrazul rumen ca mărul’.
La sărbători, crenguța înflorită de măr se așeza la icoană, semn de belșug. Iar primul măr copt era pus pe masă, cu mândrie, ca o binecuvântare a roadelor.
Ce s-a pierdut odată cu livezile vechi
Odată cu livezile bătrâne s-au pierdut soiuri întregi de mere și pere, dar și obiceiul de a sta toată familia laolaltă sub un pom. Gustul de altădată nu se mai găsește pe rafturile magazinelor.
De aceea merită readuse soiurile vechi românești în grădinile noastre. Stațiunile de cercetare pomicologică încă păstrează aceste soiuri în colecții, iar tot mai mulți oameni le caută din nou.
Ce să nu uităm despre pomii bătrâni de la noi
Iată câteva lucruri de ținut minte despre pomii bătrâni din livezile noastre:
- Soiurile vechi de măr și păr trăiesc 50-100 de ani și rodesc bogat
- Erau rustici, rezistenți la ger și boli, fără tratamente
- Un pom matur dădea 100-300 kg de fructe pe an, cât pentru tot satul
- Merele de iarnă se păstrau în pod, în paie, până în primăvară
- Din bătrâni, frunzele și cojile intrau și în mici leacuri ale casei
Astăzi, când totul vine ambalat și fără gust, ne aducem cu drag aminte cum părul și mărul bătrân din livadă au hrănit generații întregi de copii. Erau pomii care legau familia, vecinii și satul la un loc.
Poate că nu e prea târziu să sădim din nou un astfel de pom în curte, pentru nepoții care vor crește sub umbra lui. Și la voi în curte era un păr sau un măr bătrân? Spuneți-ne în comentarii ce vă amintiți!
Vrei mai multe rețete delicioase?
Urmărește-ne pe Facebook pentru rețete noi în fiecare săptămână.