Părintele Arsenie Papacioc și bucuria credinței trăite până la capăt

Sunt oameni care ies din suferință cu sufletul frânt și oameni care ies din ea zâmbind. Părintele Arsenie Papacioc și bucuria credinței trăite până la capăt rămân, pentru mulți credincioși, dovada vie că a doua cale există cu adevărat.

A petrecut ani grei în temnița comunistă, dar i-a întâmpinat pe pelerini cu un singur îndemn, repetat mereu: „Bucură-te!”. De aici pornește tot ce a lăsat în urmă.

Cine a fost Părintele Arsenie Papacioc, duhovnicul care a trăit credința cu bucurie

Un copil dintr-o familie cu unsprezece copii a ajuns unul dintre cei mai iubiți duhovnici români. Părintele Arsenie Papacioc s-a născut pe 13 august 1914 la Misleanu, în județul Ialomița, cu numele de botez Anghel, și a trecut la cele veșnice pe 19 iulie 2011, aproape de vârsta de 97 de ani.

Drumul lui a fost zbuciumat. A fost arestat de mai multe ori și a îndurat ani de închisoare la Aiud, Jilava și în alte penitenciare. În 1949 a fost tuns în monahism la Mănăstirea Sihăstria, de către Părintele Cleopa Ilie.

Aproape patru decenii a fost duhovnic la Mănăstirea Sfânta Maria din Techirghiol, județul Constanța. Acolo veneau mii de credincioși pentru un sfat, iar el îi trimitea acasă mai liniștiți decât veniseră.

De ce vorbim despre bucuria credinței la acest mare duhovnic

Bucuria, la Părintele Arsenie Papacioc, nu înseamnă veselie de o clipă, ci pacea adâncă a sufletului care se încredințează lui Dumnezeu. „Trebuie să fii vesel, frate! Mântuirea o iei numai prin bucurie”, spunea el, cu vorbe simple, pe înțelesul oricui.

Spunea deseori că un creștin trist este o tristă mărturie a credinței. Tocmai de aceea îndemna la voie bună, nu la posomorâre, chiar și după atâta suferință îndurată.

Un alt sfat al lui se potrivește perfect cu rugăciunea de fiecare zi: „Fii prezent la prezent”. Adică trăiește clipa de acum ca pe un dar, fără să te pierzi în griji. Multe dintre aceste cuvinte se regăsesc în volumul „Singur Ortodoxia” și în culegerea „Ne vorbește Părintele Arsenie”.

Pentru ce nevoi i se roagă credincioșii Părintelui Arsenie Papacioc

La mormântul de la Techirghiol vin pelerini cu necazuri grele pe suflet. Cel mai des cer liniște sufletească și ieșirea din deznădejde, întărirea credinței și ajutor în boală sau în necazuri familiale.

Mulți îi cer mijlocirea pentru regăsirea bucuriei și alungarea tristeții apăsătoare. Alții vin pentru un sfat bun și limpezirea minții într-un moment de cumpănă, ori pentru pace în familie și împăcarea celor învrăjbiți.

Ce rugăciune i se citește și cum se cinstește corect

Aici e nevoie de o lămurire importantă. Părintele Arsenie Papacioc nu este canonizat, așa că nu există un acatist oficial închinat lui. Spune-i mereu „Părintele”, niciodată „Sfântul”.

Credincioșii se roagă pentru odihna sufletului său, citind rugăciuni pentru cei adormiți, și îi cer mijlocirea cu cuvinte simple, din inimă. Pentru nevoi concrete, Biserica are deja acatistele canonice, precum Acatistul Sfântului Nectarie pentru boli grele.

Iată o rugăciune scurtă de seară, de 5-10 minute, în duhul lui:

  1. Aprinde candela sau o lumânare și fă-ți semnul crucii, într-un colț liniștit.
  2. Spune „Tatăl nostru” și o scurtă rugăciune de mulțumire pentru ziua trecută.
  3. Pomenește pe cei dragi și cere pace pentru sufletul tău.
  4. Încheie cu îndemnul lui, „Bucură-te!”, lăsând grijile în mâna lui Dumnezeu.

Pentru rugăciunea cea mai potrivită nevoii tale, cere îndrumarea unui preot sau duhovnic.

Reține esențialul despre Părintele Arsenie și bucuria credinței

Pe scurt, iată ce merită păstrat în minte despre viața și mesajul lui:

  • A trăit între 1914 și 2011, aproape patru decenii duhovnic la Techirghiol.
  • Mesajul lui de căpătâi: „Bucură-te!” și pacea sufletului încredințat lui Dumnezeu.
  • I se roagă pentru liniște, ieșire din deznădejde și pace în familie.
  • Fiind necanonizat, se cinstește prin rugăciune personală și pomenire, nu prin acatist.

Poate că cea mai mare moștenire pe care ne-a lăsat-o nu e o regulă strictă, ci o stare. Aceea de a privi viața cu seninătate, oricât de greu ar fi drumul, fiindcă nimic nu e pierdut atâta vreme cât sufletul rămâne aproape de Dumnezeu.

Tocmai de aceea, Părintele Arsenie Papacioc și bucuria credinței trăite până la capăt rămân un îndemn viu pentru oricine. Aprinde o lumânare chiar în seară asta, spune o rugăciune scurtă și lasă-te purtat de acel simplu, dar atât de greu de trăit, „Bucură-te!”.