Sunt locuri în care, de cum cobori din mașină, simți că ai lăsat grijile în urmă. Așa este la Mănăstirea Sâmbăta de Sus, ctitorie brâncovenească așezată la poalele Munților Făgăraș, în județul Brașov. Apa rece a izvoarelor, mirosul de brad și clopotul care cheamă la slujbă te primesc ca pe un drumeț venit acasă.
Mulți credincioși o numesc cu drag „Ierusalimul Țării Făgărașului”. Și ai să înțelegi de ce, odată ce calci pe poarta ei.
O ctitorie brâncovenească la poalele Făgărașului
Mănăstirea se află la circa 620 de metri altitudine, departe de zgomotul șoselelor, în mijlocul pădurii. Liniștea de aici nu seamănă cu nimic.
Primul lăcaș, de lemn, a fost ridicat în jurul anului 1657 de boierul Preda Brâncoveanu. Nepotul său, domnitorul Constantin Brâncoveanu, a înălțat biserica de piatră în jurul anului 1696, în stilul care îi poartă astăzi numele, cu pridvor și sculptură fină în piatră. A fost un gest de apărare a credinței ortodoxe într-o vreme grea pentru românii ardeleni.
Scurtă istorie, de la Brâncoveanu până azi
În 1785, autoritățile habsburgice au dărâmat mănăstirea cu tunurile, în cadrul politicii de catolicizare a Transilvaniei. Au rămas doar ruinele. Iar locul sfânt a stat în paragină mai bine de 140 de ani.
Refacerea a venit prin grija mitropolitului Nicolae Bălan, care a restaurat biserica brâncovenească între 1926 și 1936. Mai târziu, între 1976 și 1993, sub mitropolitul Antonie Plămădeală, s-a ridicat ansamblul de azi, cu chilii, Academie, paraclis și muzeu. Astăzi mănăstirea păstrează o colecție prețioasă de icoane vechi pe sticlă și pe lemn.
Ce se cinstește la Sâmbăta de Sus
La acest așezământ se cinstește în chip deosebit icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului, înaintea căreia credincioșii vin să se roage cu evlavie.
Locul este legat și de părintele Arsenie Boca, numit de mulți „Sfântul Ardealului”. Aici a slujit ca stareț între 1939 și 1948, iar îndrumările lui duhovnicești au făcut din Sâmbăta un puternic centru de pelerinaj. Lângă mănăstire se află și un izvor pe care credincioșii îl socotesc tămăduitor.
Minunile care se leagă de acest loc
Credincioșii mărturisesc nenumărate vindecări trupești și sufletești, primite prin rugăciune înaintea icoanei și la izvor. Se spune că mulți au plecat de aici cu povara mai ușoară.
Biserica primește aceste mărturii cu discernământ și sfială, fără să le proclame oficial drept minuni. Ele rămân semne ale milei lui Dumnezeu, trăite în tăcere, nu strigate în gura mare.
De ce merg pelerinii la mănăstire
Oamenii vin pentru liniștea rugăciunii, pentru a se închina la icoana făcătoare de minuni și pentru a cere mijlocirea părintelui Arsenie Boca. Mulți caută aici tihnă sufletească.
Se ajunge ușor cu mașina de pe DN1 (E68), abătându-te de la Voila spre munte, cam 15 kilometri. Accesul este gratuit, iar mănăstirea e deschisă zilnic. La poartă găsești pangar și muzeu.
Pentru vizită, ține minte câteva lucruri simple:
- Ținută decentă, cu umerii și genunchii acoperiți, batic pentru femei.
- Păstrează liniștea și respectă programul slujbelor.
- Poți aprinde o lumânare, lăsa un pomelnic și lua apă de la izvor.
Ce să ții minte despre acest loc binecuvântat
Pe scurt, iată reperele esențiale ale acestui așezământ:
- Ctitorie a lui Constantin Brâncoveanu, din jurul anului 1696.
- Refăcută între 1926 și 1936 de mitropolitul Nicolae Bălan.
- Legată de viața și slujirea părintelui Arsenie Boca (1939, 1948).
- Loc de pelerinaj pentru icoana făcătoare de minuni și izvorul tămăduitor.
Dacă ai nevoie de o zi de pace, pune-ți pașii spre Făgăraș. Mănăstirea Sâmbăta de Sus, ctitorie brâncovenească, te primește cu aceeași căldură cu care i-a primit pe pelerini de sute de ani.
Iar când vei pleca, vei duce cu tine ceva din liniștea ei. Așa se întâmplă mereu cu locurile cu adevărat sfinte.
Vrei mai multe rețete delicioase?
Urmărește-ne pe Facebook pentru rețete noi în fiecare săptămână.