Sunt întâlniri care schimbă un om dintr-o singură zi. Așa a fost și cu povestea despre Iisus și Zaheu: „Astăzi a venit mântuire casei acesteia”, cuvinte rostite de Mântuitorul în Ierihon, pe drumul către Ierusalim și către Patimi.
Evanghelia după Luca, capitolul 19, este singura care ne păstrează această scenă. Și tocmai de aceea o citim cu atâta drag, fiindcă ne arată cât de aproape vine Hristos de omul căzut.
Cine a fost Zaheu și de ce întâlnirea cu Iisus i-a schimbat viața
Zaheu nu era un om iubit. Era mai-marele vameșilor din Ierihon, adică funcționarul care aduna birurile pentru stăpânirea romană, motiv pentru care iudeii îl socoteau trădător de neam și păcătos.
Era bogat, însă bogăția nu îi aducea liniște. Avea de toate, dar îi lipsea pacea sufletului, lucrul pe care banii nu îl pot cumpăra.
Iată un amănunt care spune mult: numele lui, Zakkai în ebraică, înseamnă „cel curat”. Un contrast aproape dureros pentru un om disprețuit de toți, dar și o prevestire a ceea ce avea să devină.
De ce s-a urcat Zaheu în dud ca să-L vadă pe Iisus
Un om bogat cățărat într-un copac, în văzul mulțimii. Imaginea pare caraghioasă, dar ascunde una dintre cele mai frumoase lecții de smerenie din Evanghelie.
Zaheu s-a urcat într-un sicomor, un copac cu trunchi gros și ramuri joase, fiindcă era mic de statură și nu putea privi peste capetele mulțimii. A renunțat la demnitatea lui socială doar pentru o clipă în care să-L vadă pe Domnul.
Sfinții Părinți, între care Sfântul Ioan Gură de Aur, văd aici mai mult decât un gest practic. Statura mică devine icoana sufletului care, recunoscându-și micimea, se înalță. Efortul de a urca în copac este efortul fiecăruia dintre noi de a ne apropia de Dumnezeu, trecând peste mândrie și peste teama de gura lumii.
Cuvintele Domnului care i-au deschis casa și inima
Hristos nu trece pe lângă el. Se oprește, privește în sus și îl cheamă pe nume: „Zahee, grăbește-te de coboară, căci astăzi în casa ta trebuie să rămân.”
Domnul Se poftește singur la masa unui păcătos. Îl strigă personal, semn că îl cunoștea și îl căuta dinainte ca Zaheu să-L caute pe El.
Mulțimea cârtește îndată: „La un om păcătos a intrat să găzduiască.” Lumea judecă, dar Hristos vede inima gata să se schimbe.
Ce a făcut Zaheu după ce L-a primit pe Hristos
Pocăința adevărată nu se oprește la lacrimi. Se vede în fapte, iar Zaheu o dovedește pe loc: dă jumătate din averea lui săracilor și întoarce împătrit, de patru ori, tot ce luase pe nedrept.
E mult mai mult decât cerea Legea lui Moise, care cerea de obicei restituirea cu o cincime în plus. Aceasta este diferența dintre o simplă părere de rău și o pocăință lucrătoare, care îndreaptă răul făcut aproapelui.
Ce înseamnă „Astăzi a venit mântuire casei acesteia” pentru noi
„Astăzi.” Acesta este cuvântul-cheie. Mântuirea nu se amână pentru mâine, ci se primește în clipa în care Îl chemăm pe Hristos în casa sufletului nostru.
Iar mântuirea se dăruiește întregii case, adică și familiei. Fiecare dintre noi poate fi un Zaheu, oricât de departe ar fi rătăcit, fiindcă „Fiul Omului a venit să caute și să mântuiască pe cel pierdut”.
Trei pași pe care ni-i lasă pilda lui Zaheu
Pilda aceasta, pe care Biserica o citește ca pregătire pentru perioada Triodului, ne lasă trei îndemnuri limpezi pentru viața de zi cu zi.
- Caută-L pe Hristos cu osârdie, chiar dacă trebuie să treci peste mândrie.
- Primește-L cu bucurie în casa inimii tale, fără să amâni pe mâine.
- Arată-ți pocăința prin fapte, prin milostenie și prin îndreptarea greșelilor.
Mântuirea nu este o răsplată pentru cei fără păcat, ci un dar pentru cei care se întorc. Zaheu ne arată că un singur „da” rostit din inimă poate schimba o viață întreagă.
Iată de ce întâmplarea despre Iisus și Zaheu, „Astăzi a venit mântuire casei acesteia”, rămâne mereu actuală. Astăzi, nu mâine, este ziua în care Hristos bate la ușa fiecăruia dintre noi.
Vrei mai multe rețete delicioase?
Urmărește-ne pe Facebook pentru rețete noi în fiecare săptămână.