Doina românească este recunoscută de UNESCO ca element de patrimoniu cultural imaterial.

Sunt cântece pe care le asculți și treci mai departe. Și sunt altele care îți strâng inima dintr-o singură notă lungă, prelungă, cântată de o voce singură pe deal. Doina face parte din a doua categorie.

Puțini știu, dar Doina românească este recunoscută de UNESCO ca element de patrimoniu cultural imaterial al umanității din anul 2009. Adică o comoară a întregii lumi, ieșită chiar din sufletul satului nostru. Hai să-ți spun povestea ei.

Ce este Doina și de ce a impresionat lumea întreagă

Doina este un cânt popular liber, fără ritm fix, prin care omul își revarsă dorul, durerea sau bucuria. Nu are partitură, nu are reguli stricte, se improvizează pe loc. Vocea poate „plânge” sau „ofta” muzical, cu prelungiri lungi pe câte o silabă.

Tocmai de aceea a uimit comisia UNESCO. Este o formă de expresie unicat, fără echivalent în alte culturi. Nici măcar cuvântul „doină” nu are o traducere exactă în alte limbi, fiindcă numește o stare sufletească tipic românească.

Se cântă mai mereu solo, fără acompaniament sau însoțită discret de un fluier ori un caval. O voce, un deal, un dor. Atât.

De când o cântă românii și de ce a rezistat sute de ani

Doina se cântă pe pământ românesc de sute de ani, transmisă din gură în gură, nu din caiete de note. Această trecere directă, de la bătrâni la tineri, a ținut-o vie până în zilele noastre.

Era nelipsită la munca câmpului, la stână și în serile lungi de iarnă. Ciobanii o cântau la fluier sau caval, iar femeile rămase acasă o îngânau în timpul plecărilor lungi ale bărbaților.

Fiecare colț de țară și-a făcut propria variantă. În Maramureș i se spune uneori „horea lungă”, în alte zone „cântec lung”. Mihai Eminescu i-a închinat chiar un poem, „Doina”, publicat în 1883, care a făcut din ea un simbol al neamului.

Câte feluri de doină există în România

În tradiția noastră nu există o singură doină, ci mai multe, fiecare legată de o anumită trăire. Cele mai cunoscute sunt doina de dor și doina de jale, lente și melancolice, despre tot ce apasă inima omului.

Mai departe găsim și altele, fiecare cu rostul ei:

  • doina ciobănească, strâns legată de viața la stână și de natură;
  • doina haiducească, despre libertate și răzvrătire;
  • doina de cătănie, despre armată și plecarea de acasă;
  • doina de înstrăinare, cântată de cei rupți de locurile natale.

Atenție, doina nu e baladă și nu e cântec de petrecere. Nu e nici muzică lăutărească, chiar dacă un lăutar o poate interpreta. Ea rămâne lentă, sinceră, cântată de unul singur.

De ce contează recunoașterea UNESCO pentru noi, românii

Faptul că Doina românească a fost înscrisă în 2009 pe lista patrimoniului cultural imaterial, la sesiunea de la Abu Dhabi, înseamnă că ea este socotită o comoară a întregii omeniri. O confirmare internațională a valorii culturii noastre populare.

Ne pune pe harta lumii alături de alte tradiții celebre. De altfel, România mai are pe listele UNESCO și Călușul, colindatul de ceată bărbătească și olăritul de Horezu.

Recunoașterea vine însă și cu o grijă. Tot mai puțini tineri o învață, iar doina figurează printre elementele considerate vulnerabile. Dacă nu o cântăm, riscăm să o pierdem.

Reține esențialul despre Doina românească

Iată, pe scurt, cele mai importante lucruri de știut despre Doina românească:

  • recunoscută de UNESCO în 2009, la Abu Dhabi;
  • cânt liber, fără ritm fix, cântat solo;
  • tipuri: de dor, de jale, ciobănească, haiducească, de cătănie;
  • transmisă sute de ani pe cale orală, din generație în generație;
  • considerată vulnerabilă, fiindcă tot mai puțini tineri o învață.

Doina nu e doar un cântec vechi de pus în muzeu. Este felul în care strămoșii noștri și-au spus durerile și bucuriile, atunci când cuvintele simple nu mai erau de ajuns. Iar faptul că Doina românească este recunoscută de UNESCO ca element de patrimoniu cultural imaterial ne arată cât de prețios este acest dar pe care îl avem în sânge.

Hai să nu o lăsăm să se stingă. Ascult-o, cântă-i copilului tău o frântură, dă mai departe povestea ei.

Tu ai auzit vreodată o doină cântată la stână? Spune-ne în comentarii și etichetează un prieten care iubește muzica populară autentică.