În curtea unei gospodării liniștite, printre găini gălăgioase și rațe grăbite, se ascunde una dintre cele mai mișcătoare povești din lumea animalelor. Gâștele se împerechează pe viață și jelesc partenerul pierdut, uneori refuzând să-și mai găsească altul. Pare desprins dintr-o poveste, dar este realitate curată, văzută de mulți gospodari cu ochii lor.
E genul de loialitate la care nici nu te-ai gândi când privești un stol gălăgios traversând bătătura. Și totuși, e acolo, în fiecare pereche.
Gâștele își aleg un singur partener pentru toată viața
Spre deosebire de alte păsări de curte, gâsca alege un singur tovarăș și rămâne cu el ani la rând. Perechea se formează încă din primul an de viață și ține adesea un deceniu întreg, fiindcă o gâscă domestică trăiește între 15 și 20 de ani.
Doi tineri se apropie, se înțeleg și de acolo nu se mai despart. Gâscanul rămâne lângă femelă chiar și în timpul clocitului și apără cuibul cu o îndârjire rar întâlnită la animalele de fermă.
Etologul Konrad Lorenz, laureat Nobel, a studiat ani la rând gâștele de vară și a descris cât de puternic este atașamentul dintre parteneri. Această fidelitate spune mult despre memoria lor, fiindcă o gâscă își recunoaște perechea dintr-un stol întreg.
Durerea gâștei care își pierde partenerul
Când o gâscă rămâne singură, durerea ei se vede cu ochiul liber. Refuză mâncarea, se retrage din stol, scoate sunete jalnice și își caută perechea zile, uneori săptămâni întregi.
Lorenz a observat că o gâscă îndoliată arată ca un om îndurerat, cu ochii afundați, spatele gârbovit și pofta de mâncare pierdută. Scade în greutate și devine mai vulnerabilă în fața celorlalte păsări.
O cunoștință mi-a povestit despre o gâscă din curtea ei care, după ce și-a pierdut gâscanul, a stat trei săptămâni lângă gardul unde dormeau împreună. Unele gâște nu își mai caută alt partener un sezon întreg. Altele, cu timp și răbdare, se reîmperechează, deci fidelitatea e reală, dar nu absolută la fiecare.
Ce poți face pentru o gâscă rămasă singură
O gâscă văduvă are nevoie de companie urgentă, altfel se stinge de tristețe. Cel mai bun lucru este să o ții mereu în stol, niciodată izolată, și dacă se poate, alături de altă gâscă singură.
În primele 4-5 zile, oferă-i hrană apetisantă, verdeață proaspătă și grâu înmuiat, și stai mai des pe lângă ea. Apropierea de un nou partener se face treptat, peste câteva săptămâni, fără să forțezi lucrurile.
Mulți gospodari fac greșeala de a o lăsa singură, crezând că ‘îi trece’. Nu îi trece. O gâscă socială ținută departe de grup suferă real și uneori chiar moare de inimă rea.
De ce ne emoționează atât de tare loialitatea gâștelor
Gâștele ne arată că instinctul și sentimentele nu sunt doar ale oamenilor. Grija lor până la capăt ne amintește de cele mai frumoase valori, iubirea statornică și statornicia în fața pierderii.
Nu sunt singurele. Lebedele și berzele formează și ele legături puternice, iar gâștele rănite sunt adesea însoțite la sol de două tovarășe care rămân până își revin.
Ține minte despre loialitatea gâștelor
Iată cele mai importante lucruri de reținut despre loialitatea gâștelor:
- Gâsca alege un singur partener pe viață, din primul an.
- O gâscă rămasă singură intră în doliu real și poate refuza un nou tovarăș.
- Nu lăsa niciodată o gâscă văduvă izolată, ține-o mereu în stol și dă-i hrană bună în primele 4-5 zile.
În fond, gâștele se împerechează pe viață și jelesc partenerul pierdut, uneori refuzând să-și mai găsească altul, iar asta ne face să le privim cu alți ochi. Sub penele albe bate o inimă care iubește și suferă, exact ca a noastră.
Poate că data viitoare când treci pe lângă o gâscă singuratică, te vei opri o clipă mai mult. Ați văzut și voi așa ceva la păsările din curte? Spuneți-ne în comentarii!
Vrei mai multe rețete delicioase?
Urmărește-ne pe Facebook pentru rețete noi în fiecare săptămână.