Ai sărit vreodată din somn cu inima bătând, exact în clipa în care visai că aluneci în gol? E una dintre cele mai vechi spaime ale omului, iar bunicii noștri aveau pentru ea o întreagă poveste. Se zice că a cădea în vis e semn de neliniște sau o piedică în viață, o supărare nespusă care apasă pe suflet.
Hai să vedem ce credeau cei vârstnici despre acest vis și ce făceau ei ca să-și liniștească gândurile dimineața.
Ce se crede din bătrâni despre visul în care cazi
În satul românesc, un asemenea vis nu trecea niciodată neobservat. Bătrânii spuneau că, atunci când cazi în somn, sufletul tău poartă o grijă pe care ziua o ascunzi, dar care iese la iveală noaptea.
Era socotit un vis „cu tâlc”, spre deosebire de visele mărunte și fără noimă pe care le uiți până dimineață. Tocmai pentru că lăsa în urmă o senzație atât de puternică, oamenii îl țineau minte și îl povesteau mai departe.
Se credea că el vorbește despre o teamă lăuntrică sau despre o piedică ce stă să apară. Un suflet care nu și-a găsit încă liniștea, ziceau ei.
Neliniștea și piedica. Ce voiau bătrânii să ne spună
Căderea era citită ca o pierdere a sprijinului. În dezlegarea viselor de odinioară, ea însemna că-ți fuge ceva de sub picioare, fie la muncă, fie în casă, fie în legăturile cu cei dragi.
Uneori, bătrânii o legau de o supărare ascunsă sau de o hotărâre luată în pripă. De aici și vorba că „cine cade în vis are ceva de rezolvat la trezire”.
Cei vârstnici spuneau și că locul unde cazi schimbă înțelesul. A cădea într-o apă limpede aducea o veste, pe când o groapă întunecată prevestea un necaz.
Când visul de cădere era luat ca semn bun
Nu de fiecare dată visul de cădere era socotit rău. În unele sate din Ardeal și Moldova se credea că, dacă te trezeai înainte să atingi pământul, scăpai de necaz și ocoleai piedica.
Bătrânii deosebeau o cădere „ușoară” de una „grea”. Cea ușoară, ca un plutit, vestea o schimbare, un drum nou ce abia se deschide. Cea grea, cu izbitură, era citită ca o povară de care trebuie să te scuturi.
Ce se făcea ca să alungi neliniștea după un astfel de vis
Dimineața avea leacul ei. Se spunea că un vis tulburător, povestit pe stomacul gol către un om de încredere, își pierde puterea. Mulți bunici ziceau să-l spui „pe gura sobei” sau la apă curgătoare, ca răul să se ducă pe apa în jos.
Pentru liniștea sufletului, oamenii aprindeau o lumânare la icoană și rosteau o rugăciune scurtă seară, înainte de culcare.
Tot din bătrâni vine și obiceiul cu levănțica pusă într-un săculeț sub pernă, alături de o cameră aerisită și răcoroasă. Sunt leacuri vechi pentru un somn așezat și vise senine.
Important e să nu iei fiecare vis drept o prevestire sigură. De multe ori, acea zvâcnire de cădere e doar trupul care tresare la trecerea spre somn, mai ales când ești obosit sau ai băut cafea seară.
Reține ce ziceau bătrânii despre visul în care cazi
Iată, pe scurt, ce trebuie să ții minte despre acest vis și despre înțelesurile lui:
- Căderea era citită ca semn de neliniște sau de o piedică în cale.
- Dacă te trezeai înainte de a atinge pământul, se spunea că scapi de necaz.
- Visul, povestit dimineața pe stomacul gol, își pierdea puterea.
- Rugăciunea, icoana și levănțica sub pernă aduceau liniștea.
Toate acestea sunt credințe frumoase, strânse de-a lungul vremii prin culegerile de folclor românesc, nu prevestiri bătute în cuie. Sunt parte din înțelepciunea de la țară, transmisă din gură în gură, ca o poveste spusă pe prispă într-o seară de vară.
Așa că, data viitoare când te trezești cu senzația că ai căzut, nu te speria. Se zice că a cădea în vis e semn de neliniște sau o piedică în viață, însă tot bătrânii ne-au învățat cum să ne liniștim sufletul. Dar tu ce ai auzit din bătrâni? Ce credea bunica ta despre visul în care cazi?
Vrei mai multe rețete delicioase?
Urmărește-ne pe Facebook pentru rețete noi în fiecare săptămână.