Cu toții ducem în suflet o supărare veche, o vorbă care ne-a rănit, o datorie pe care cineva nu ne-a întors-o. Și totuși, pilda datornicului nemilostiv care n-a iertat o datorie mică ne pune în față o oglindă neașteptată: cât de ușor cerem îngăduință pentru greșelile noastre și cât de greu o oferim altora.
Este una dintre cele mai limpezi învățături despre iertare lăsate de Mântuitorul. Și, deși au trecut două mii de ani, sună la fel de actual ca o ceartă de azi dintre vecini.
Ce ne învață această pildă despre iertare
Pilda este o învățătură rostită de Iisus în Evanghelia după Matei, capitolul 18, versetele 23-35. Mesajul ei central este simplu: Dumnezeu ne iartă o datorie uriașă, iar noi suntem chemați să iertăm greșelile mult mai mici ale celor din jur.
Iisus a spus-o ca răspuns la o întrebare a Apostolului Petru. Acesta voia să știe de câte ori trebuie să-l ierte pe fratele care îi greșește, oare până de șapte ori? Răspunsul Domnului spulberă orice socoteală: „nu zic ție până de șapte ori, ci până de șaptezeci de ori câte șapte”.
Cu alte cuvinte, iertarea nu se numără. Iar pilda care urmează arată de ce.
Cum se desfășoară povestea slujitorului neiertător
Un slujitor neiertător datora stăpânului său zece mii de talanți. Ca să înțelegem cât de uriașă era suma, un singur talant însemna în jur de 6.000 de dinari, iar un dinar era plata pentru o zi de muncă. Zece mii de talanți înseamnă plata pentru zeci de mii de ani de muncă, o datorie imposibil de plătit vreodată.
Stăpânul, văzându-l că nu are cum să dea banii înapoi, i-a iertat totul din milă. Aici începe partea tulburătoare.
Abia ieșit iertat, același slujitor a întâlnit un tovarăș care îi datora o sută de dinari, cam plata pentru o sută de zile de muncă. L-a apucat de gât și l-a aruncat în temniță până achită totul.
Când a aflat, stăpânul s-a mâniat și l-a dat și pe el pe mâna chinuitorilor. Raportul dintre cele două datorii este de aproximativ 1 la 600.000. Acolo stă toată puterea poveștii.
Tâlcul pildei și legătura cu rugăciunea Tatăl nostru
Înțelesul duhovnicesc este străveziu. Stăpânul este Dumnezeu, datornicul cel mare este fiecare dintre noi, iar datoria uriașă reprezintă păcatele pe care nu le-am putea plăti niciodată singuri.
Sfântul Ioan Gură de Aur, în tâlcuirile sale la Evanghelia după Matei, arăta că Dumnezeu iartă mai întâi, din milă, înainte ca omul să poată plăti ceva. Adevăratul păcat pedepsit este nerecunoștința celui iertat.
De aceea ne rugăm zilnic în „Tatăl nostru”: „și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri”. Iertarea pe care o cerem este pe măsura celei pe care o dăm.
Cum aplici această învățătură în viața de zi cu zi
Pilda se petrece sub ochii noștri ori de câte ori ținem socoteala unei supărări mărunte. O vorbă aruncată, o datorie neîntoarsă, o nedreptate veche, toate sunt cei o sută de dinari, neînsemnați față de cât ni s-a iertat nouă.
Iată trei pași care îți pot înmuia inima:
- Adu-ți aminte câte ți-au trecut cu vederea Dumnezeu și oamenii din jur.
- Alege concret o persoană care te-a supărat și iart-o, chiar dacă pare greu.
- Roagă-te pentru cel care ți-a greșit, ca inima să nu rămână împietrită.
A ierta nu înseamnă să aprobi răul și nici să uiți complet. Înseamnă să te eliberezi de povara resentimentului care îți otrăvește liniștea.
Ce să reții din această povață
Câteva adevăruri pe care le poți purta cu tine după ce ai citit această pildă:
- Dumnezeu ne iartă o datorie pe care n-am putea-o plăti niciodată singuri.
- Suntem chemați să iertăm greșeli mult mai mici ale aproapelui.
- Iertarea pe care o dai este măsura celei pe care o primești.
- Ranchiuna te face rob, iertarea îți aduce pace în suflet.
Poate că nu putem ierta dintr-o dată tot ce ne apasă. Dar fiecare supărare la care renunțăm ne ușurează drumul și ne apropie de pacea pe care o căutăm.
Pilda datornicului nemilostiv care n-a iertat o datorie mică rămâne, peste veacuri, o chemare blândă: iartă, fiindcă și ție ți s-a iertat nespus de mult.
Vrei mai multe rețete delicioase?
Urmărește-ne pe Facebook pentru rețete noi în fiecare săptămână.