Povesti

Tatăl bebelușului mi-a strecurat în buzunarul halatului un teanc, ca micuțul LUI să stea la cel mai bun incubator, în locul altui prunc. I-am pus banii înapoi în palmă și i-am spus de ce nu pot face asta niciodată — și atunci mi s-a rupt vocea…

Am simțit foșnetul plicului în buzunar înainte să-l văd. Degetele bărbatului mi-au atins halatul, iute, ca și cum ar fi vrut să-mi lase acolo un secret, nu bani. M-am oprit cu palma pe capacul cald al incubatorului și n-am întors capul imediat. — Pentru dumneavoastră, mi-a șoptit. Pentru grija dumneavoastră. Era tatăl băiețelului din boxa …

Chiar înainte să-mi adorm pacientul pe masă, familia mi-a strecurat un plic gros „să am grijă să nu pățească nimic”. Am pus masca jos și le-am spus ceva ce nu se așteptau de la un medic la ora aia…

Chiar înainte să-i pun masca pe față și să-l trimit în somnul acela din care depindea totul, o mână tremurândă mi-a strecurat un plic gros în buzunarul halatului. Era mama pacientului? Nu. Era fiul. Un bărbat de vreo 34 de ani, cu ochii roșii și cu vocea sugrumată, care mi-a șoptit lângă ușa sălii de …

Un om obișnuit să cumpere orice mi-a pus pe birou mai mulți bani decât câștig într-un an, ca soția lui să intre la tratament peste rândul celorlalți bolnavi. I-am spus că timpul nu se vinde — iar peste o lună, același om s-a întors, dar nu cu bani în mână…

A pus teancul de bani pe biroul meu și l-a împins cu dosul palmei până lângă suportul de pixuri, ca și cum se temea că mi-l ia altcineva înainte să apuc eu. — 200.000, a spus. Sunt toți acolo. Vreau doar ca soția mea să înceapă tratamentul săptămâna asta. Afară, pe hol, se auzeau scaunele …

Fiul unei paciente mi-a numărat bani în palmă ca să-i îngrijesc mama mai bine decât pe ceilalți bătrâni din salon. I-am închis pumnul la loc peste ei și l-am dus la patul de lângă geam, unde o femeie de 84 de ani nu mai primise pe nimeni de doi ani…

Mi-a numărat bancnotele în palmă, una câte una, apăsându-le cu degetul mare, de parcă plătea la casă. — Pentru dumneavoastră, a zis, aproape în șoaptă. Ca s-o îngrijiți pe mama mai bine. Mai cu grijă. Ceva în plus față de ceilalți. Știți dumneavoastră cum. Era un bărbat trecut de 50 de ani, cu palton bun …

Am fost singurul de pe secție care n-a luat niciodată un plic — și, în loc să fiu lăudat, am ajuns omul de care nimeni nu voia să fie de gardă. Până în noaptea în care exact cel care râdea de mine a avut nevoie de un doctor pe care nu-l cumpărase nimeni…

Sertarul de la biroul asistentei-șefe se deschidea cu un scârțâit pe care aveam să-l țin minte toată viața. În prima mea săptămână acolo, doctorul Dorin l-a tras până la capăt, l-a întors spre mine și mi-a arătat, ca pe niște ouă într-un cuib, plicurile albe aliniate unul lângă altul. — Asta e regula casei, mi-a …

Un bărbat obișnuit ca banii lui să deschidă orice ușă mi-a pus pe birou un teanc, sigur că așa se rezolvă totul. I l-am împins înapoi și i-am spus: „Eu sunt plătită pentru munca mea — atât îmi trebuie.” N-a mai știut ce să răspundă…

Teancul de bani a aterizat pe biroul meu cu un foșnet sec, exact între dosarul pacientului și cana de cafea pe jumătate băută. — Pentru dumneavoastră, doamnă doctor. Ca să fiu tratat cum trebuie. Era 3 și un sfert dimineața. Cu 20 de minute înainte, omul acela stătea pe targă, alb ca varul, cu mâna …

„«Scrie că a murit în somn și-ți trece casa pe nume» — mi-au împins plicul peste raportul de autopsie, sub becul rece al morgii. Nu știau că bătrânul de pe masă îmi spusese deja adevărul, cu propriul lui trup…

«Scrie că a murit în somn și casa e a ta» — mi-au împins plicul peste raportul de autopsie «Scrie că a murit în somn și casa lui îți rămâne ție. O singură semnătură, doctore — restul e formalitate.» Plicul a alunecat peste raportul de autopsie și s-a oprit lângă mâna mea, sub becul rece …

Un om obișnuit să cumpere orice mi-a pus pe birou cât câștig eu în CINCI ani, ca ruda lui să urce pe lista de transplant peste un băiat pe care nu-l cunoștea. I-am spus un singur lucru… iar o lună mai târziu, exact el s-a întors să-mi mulțumească.

Bărbatul a pus teancul de bani pe biroul meu și l-a împins câțiva centimetri spre mine, cu două degete, fără să se ridice de pe scaun. Nu m-a întrebat nimic. L-a lăsat acolo, între dosare, ca pe o hârtie pe care oricum urma s-o semnez. — Ăștia sunt cât câștigați dumneavoastră în vreo 5 ani, …

Familia a venit cu bani ȘI cu un horoscop, să „programez” nașterea pe o dată norocoasă, deși copilul nu era pregătit să vină. Le-am spus că un copil nu se naște când vă convine vouă — iar mama, de pe pat, m-a privit cu ochi în care am citit tot ce nu îndrăznea să spună…

Femeia a scos din geanta de piele lucioasă o foaie împăturită în patru și mi-a întins-o peste pat, ca pe o rețetă. — Uitați aici, doamnă. Pe 8 e ziua cea mai bună din toată luna. Nu se poate mai norocos de-atât. Trebuie să se nască pe 8. Am privit foaia fără s-o iau. Erau …

„Ia banii și dă-i rudei mele sângele rar din frigider, nu mai stau la rând” — mi-a trântit teancul un om cu greutate. I-am spus că sângele ăla l-au dat oameni care nu cer nimic în schimb… și că nu e de vânzare nici pentru toți banii lui.

— Ia banii și dă-mi sângele rar din frigider, nu mai stau la rând. Teancul a aterizat pe masa mea cu un pleoscăit sec, între registru și tava cu eprubete. Bancnote noi, prinse cu un elastic, puse acolo cu gestul unui om obișnuit să deschidă uși cu bani. L-am privit peste ochelari. Palton bun, ceas …

Cei trei copii ai bătrânei mi-au pus pe masă un plic gros ca să scriu că mama lor „nu mai e în toate mințile” și să-i poată lua casa. Am chemat-o pe doamna Aurica înăuntru, i-am pus o singură întrebare… și mâinile lor au început să tremure.

Plicul a alunecat peste biroul meu și s-a oprit lângă dosarele deschise. Gros, îndoit la un colț, prins cu un elastic lat. — Scrieți doar că mama nu mai e în toate mințile. Restul rezolvăm noi. Bărbatul care vorbise avea o cămașă călcată impecabil și o voce liniștită, de om obișnuit să încheie afaceri. Lângă …

Casa a luat foc la trei noaptea, iar pompierul care m-a scos pe brațe din fum m-a strigat pe nume înainte să-i văd fața… era nepotul pe care-l crescusem de la doi ani, lăsat la mine când părinții lui au plecat în Spania…

La 3 noaptea m-a trezit FUMUL. Nu focul, nu vreun zgomot — fumul, gros și dulceag, care se strecurase pe sub ușă și-mi umpluse pieptul înainte să apuc să deschid ochii. Am vrut să mă ridic și n-am putut. La 78 de ani, picioarele nu te mai ascultă când te sperii. Am pipăit după întrerupător …

„«Cine îi prinde gradele, domnule locotenent?» a întrebat comandantul în fața întregii curți — iar eu, ciobanul cu mâinile crăpate din ultimul rând, am înțeles că nepotul meu se uita spre mine, nu spre părinții lui veniți din Italia cu brațele pline de cadouri…”

Stăteam în ultimul rând, cu pălăria în mână, și-mi țineam palmele strânse la spate, să nu le vadă nimeni. Sunt mâini de cioban. Crăpate la degete, cu bătături care nu se moaie nici iarna, când stai în casă la gura sobei. Le port de-o viață și nu m-am rușinat de ele niciodată — până în …

M-am întors din Italia după 15 ani, cu bani și cadouri, convinsă că-mi iau fata înapoi — dar de Crăciun, la masă, când a ridicat paharul, i-a spus „mama” femeii de lângă ea, soacra mea, iar pe mine m-a strigat pe nume…

În seara de Crăciun am intrat pentru prima oară în bucătăria în care crescuse fata mea. Aveam 4 sacoșe de cadouri în brațe, un nod în gât și convingerea prostească a omului care crede că poate cumpăra înapoi 24 de ani. Nimeni nu s-a ridicat de la masă. Ruxandra mi-a zâmbit de departe, politicos, așa …

Bunica venise cu autobuzul de la cinci dimineața, în fusta bună și cu basmaua legată strâns, să-și vadă întâia oară nepotul la lucru — iar aprodul a oprit-o în ușă și a întrebat-o disprețuitor unde crede că se duce „așa îmbrăcată”… nu știa că bărbatul în robă care tocmai intra în sală era băiatul ei…

— Unde crezi că te duci, mătușă? Aici nu se cerșește. Aprodul mi-a pus palma în piept, chiar în pragul sălii, și m-a măsurat din cap până-n picioare — de la basmaua legată strâns sub bărbie până la pantofii negri pe care-i ștersesem de trei ori cu batista, în autobuz. Mă cheamă Saveta. Am 74 …