Într-o vineri, pe la 6 dimineața, cineva a bătut încet la ușa camerei mele de cămin, de parcă îi era teamă să nu deranjeze pe cineva. Am deschis pe jumătate adormit și l-am văzut pe tata în prag, cu cămașa lui de biserică încheiată până la ultimul nasture și cu o sacoșă de rafie plină …
Joia trecută, ca în fiecare joi de 5 ani încoace, m-am oprit la cofetăria din târg și am cerut două savarine. Femeia de la tejghea le-a așezat în cutie una lângă alta, a legat sfoara cu un nod mic și mi le-a întins fără să întrebe nimic. Nu mă mai întreabă de mult. Una e …
Pensia mea, după 35 de ani la catedră, e mai mică decât a femeii care spăla holurile școlii în care am predat. Și nu vă spun asta cu năduf pe ea. Tanti Lucreția și-a rupt spinarea măturând curtea la minus 20 de grade, cu palmele crăpate pe coada măturii. Merită fiecare leu. Ba i-aș mai …
— Bunico, zi-mi repede ceva despre comunism, că am de predat proiectul mâine. Andrei mi-a pus telefonul în față, cu degetul mare deja pe ecran, așa cum stai când aștepți un mesaj. Eu aveam lingura de lemn în mână, deasupra oalei de dulceață de caise care clocotea încet pe aragaz, și am rămas așa, cu …
De 3 ani, în fiecare seară coboram din autobuz cu mâinile crăpate de var și cu ceva dulce ascuns în buzunarul de la piept. Nu era mare lucru. O ciocolată de 3 lei, uneori o gumă cu aromă de căpșuni, alteori o păpușă de 10 lei de la magazinul chinezesc de lângă stație. Tot ce-mi …
„Bună ziua, domnule”, mi-a spus și mi-a întins mâna, ca unui om întâlnit din întâmplare la poartă. I-am strâns-o. Palma ei o cunosc mai bine decât pe a mea — bătătorită de-o viață de sapă, de rufe frecate în albie, de aluat frământat în zorii tuturor sărbătorilor. Am ținut-o o clipă mai mult decât se …
De 3 ani îi pun în fiecare seară farfuria pe partea stângă a mesei, cum îi place lui, și îl întreb cum a fost la moară. Știu că n-a fost la moară. Știu de 3 ani. Am aflat dintr-un bon. Nu dintr-un mesaj, nu dintr-un ruj pe guler, cum se întâmplă în filme. Dintr-un bon …
Am plecat din Vaslui la 24 de ani cu un rucsac în spate și cu o vorbă aruncată peste umăr, de pe treapta autocarului: „Mă întorc într-un an, mamă.” Ea stătea în poartă, cu o batistă mototolită în mână, și dădea din cap de parcă m-ar fi crezut. Cred că și eu mă credeam atunci. …
La 3 noaptea m-a trezit un miros, nu un zgomot. Un miros dulceag de lemn vechi și de ceva topit, care se strecurase pe sub ușa dormitorului înainte să apuc eu să deschid bine ochii. Am pus talpa pe scândura din podea și scândura era caldă. Atât. Caldă, ca o sobă care a ars toată …
Câinele iese la poartă în fiecare seară pe la 6, când se aprind becurile la magazinul din centrul satului. Se ridică greu de pe paie, se scutură și pornește la trap mărunt pe drumul de pământ, spre răscrucea de la ieșirea din sat. Acolo se așază pe burtă, cu botul cărunt întors spre drumul care …
În 12 ani de căsnicie nu mi-am dus niciodată colegii acasă la părinți. Nu voiam să vadă nimeni că omul care mi-a plătit toate diplomele a tăiat carcase la abator 40 de ani, cu unghiile mereu negre și cu mirosul acela de sânge rece care nu iese oricât te freci cu peria. Mă cheamă Ileana, …
— Iar am aprins eu două lumânări la ai voștri, mi-a zis nea Gheorghe peste gard, fără să se uite bine la mine, cu sapa încă în mână. Că voi, câte sunteți, tot nu vă înduplecați să urcați dealul. Am rămas cu punga de pâine în mână, în mijlocul drumului, și n-am știut ce să-i …
„Mama lucrează la o firmă”, le spusese fiul meu colegilor. Firma eram eu. Singură. Cu găleata, cu mopul și cu o sticlă de înălbitor pe jumătate goală, la 5 dimineața, pe o scară de bloc din centrul Ploieștiului, unde nu locuia nimeni pe care să-l cunosc. Andrei are 17 ani și e în ultimul an …
Aveam 19 ani când i-am cerut, pentru prima dată, să-mi dea să beau din cofa ei. Era la izvorul de la marginea satului, sub un fag bătrân cât trei oameni la un loc. Acolo venea după apă tot satul, iar vara, pe la asfințit, poiana se umplea de glasuri. Nu-mi era sete deloc. Mă prefăcusem …
Bunica credea că dorm. Stăteam ghemuit pe pătuțul din bucătărie, cu fața la perete, și o auzeam vorbind cu vecina peste gard, pe fereastra deschisă. — Ce să fac cu el, Anică? Copilul ăsta e al nimănui. Mă-sa e în Italia, taică-su a rămas un nume pe un act. Al nimănui, ce să-i faci. Aveam …