Povesti

Salvez inimi de doisprezece ani la cel mai mare spital din țară, dar pe a bunicii care m-a crescut n-am ascultat-o NICIODATĂ — am aflat abia de la farmacista din sat, după ce am îngropat-o, de câți ani își cumpăra pastilele pe ascuns…

„Lasă, maică, eu sunt sănătoasă tun, tu ai bolnavii tăi.” Așa îmi răspundea bunica Aurica de fiecare dată când o rugam să vină la mine, la oraș, să-i fac un control. Râdea la telefon, cu râsul ăla al ei care mirosea a plăcintă și a mușcate de pe pervaz, și-mi întorcea vorba până uitam de …

Stăteam cu ceaiul la televizorul mic din bucătărie când l-am văzut pe nepotul meu, în halat alb, primind un premiu mare la București — și când reporterul l-a întrebat cine l-a făcut OM, a spus în fața țării întregi un singur nume: al meu…

Ceaiul se răcise demult în cană când l-am văzut pe ecranul mic din bucătărie: un bărbat tânăr în halat alb, pe o scenă mare de la București, cu o sală întreagă bătând din palme în fața lui. Am pus cana pe mușamaua roasă și m-am aplecat spre televizorul ăla de 15 lei pe care mi-l …

Părinții mei m-au lăsat la bunici când aveam un an și au plecat în Anglia — ieri au urcat în avionul meu spre casă, după douăzeci de ani, fără să știe că bărbatul din carlingă, comandantul care-i aducea înapoi, eram eu…

Verificam lista de pasageri pentru cursa de seară spre București, așa cum fac de fiecare dată înainte să urc la bord, când degetul mi s-a oprit la rândul 14. Două nume. Același nume de familie pe care îl port de 33 de ani, cel de pe certificatul meu de naștere. Și două prenume pe care, …

Doi escroci cu acte false au venit s-o pună pe bunica să semneze casa în care m-a crescut, cât timp părinții erau plecați în Germania — nu știau că plângerea pe care a depus-o, tremurând, ajunge fix pe biroul nepotului ei, care conduce Serviciul de Fraude…

— Maică, tu chiar poți să afli dacă niște oameni sunt de la stat sau nu? Bunica m-a sunat într-o marți seara, cu vocea aceea subțire pe care o scoate când vrea să pară că nu s-a întâmplat nimic. Îi știu vocea asta de 39 de ani. Când eram mic și spărgeam vreun geam, tot …

Bunica rupea mereu pâinea în trei și punea în strachină și pentru un băiat mai sărac decât mine, deși abia aveam noi ce mânca — treizeci de ani mai târziu, băiatul acela mi-a cusut inima pe masa de operație, fără să știe pe cine salvează…

În strachina noastră de lut, bunica rupea pâinea în 3, deși în casa aceea eram doar doi. Aveam vreo 4 ani și nu pricepeam de ce. Ne așezam seara la masa din bucătărie, sub icoana afumată cu Maica Domnului, și bunica Marioara lua pâinea caldă, o ținea la piept ca pe un lucru sfânt și …

Bunicul m-a crescut de la trei ani, cât părinții au fost plecați în Italia, și mi-a jurat că el n-o să ajungă niciodată la AZIL — ieri am oprit mașina la poartă, am scos o valiză goală din portbagaj și i-am spus să vină cu mine…

Am oprit mașina la poarta bunicului, la marginea satului de lângă Vaslui, și am rămas câteva secunde cu mâinile pe volan, uitându-mă la casa în care crescusem. Apoi am coborât, am deschis portbagajul și am scos o valiză. Goală. Am trecut cu ea prin curte, pe lângă gardul pe care el îl vopsea în fiecare …

„Pe nepotul ăsta lăsat de căpșunari îl aștept peste zece ani slugă la poarta mea”, i-a rânjit Nea Fănică bunicii, când a dat-o afară bolnavă și fără jumătate din leafă… nu știa că, peste douăzeci de ani, EU aveam să-i citesc rechizitoriul, în picioare, în fața instanței…

— Pe nepotul ăsta lăsat de căpșunari îl aștept peste 10 ani slugă la poarta mea! Nea Fănică a strigat vorbele astea în mijlocul curții, într-o dimineață rece de octombrie, în timp ce o împingea pe bunica mea afară pe poartă. Ileana o chema. Avea 58 de ani, febră mare și mâinile crăpate de atâta …

„Bunicule, pune-ți cămașa de duminică, vine o mașină să te ia” — mi-a spus la telefon nepotul pe care l-am crescut din scutece… n-am priceput nimic până în port, când marinarii s-au dat la o parte și i-au spus „să trăiți, comandante” unui băiat pe care eu l-am purtat pe umeri la vaci…

„Bunicule, pune-ți cămașa de duminică. Vine o mașină să te ia.” Atât mi-a spus Rareș la telefon, în dimineața aceea de martie, și a închis înainte să apuc să întreb ceva. Am rămas cu aparatul în palmă, în bucătărie, lângă soba în care abia băgasem un lemn. Am 74 de ani și trăiesc singur la …

Femeia care spunea la poartă că „fata asta lăsată de căpșunari o s-ajungă spălătoreasă, ca bunică-sa” zăcea azi cu mașina în șanț, la marginea drumului… iar din elicopterul care a coborât peste deal am sărit eu, în combinezon roșu, singura care-i mai putea ține viața în mâini…

Vecina care a râs 20 de ani de bunica mea la fântână zăcea cu mașina în șanț, iar din elicopter am coborât eu Serpentinele de deasupra satului le știam metru cu metru — copil fiind, urcasem pe ele cu bidoanele după apă, iar acum le survolam din 3 în 3 zile. În după-amiaza aceea, dispecerul …

M-au poftit în rândul din spate al aulei, între oamenii în costume, și o doamnă parfumată mi-a șoptit să-mi trag „sacoșa aia” mai sub scaun, să nu deranjeze… nu știa că femeia care urma să conducă toată universitatea aceea, de pe scenă, era nepoata mea…

„Trage-ți sacoșa aia mai sub scaun, să nu se împiedice lumea de ea”, mi-a șoptit femeia parfumată de lângă mine, fără să întoarcă bine capul spre mine. Nu era o sacoșă. Era plasa mea de rafie cu care merg la piață în Huși de vreo 20 de ani. În ea aveam un pachet cu cozonac …

După douăzeci de ani, fii-mea și ginerele s-au întors din Anglia cu valizele pline de cadouri, siguri că-l iau pe băiat înapoi ca pe-un pachet uitat… dar la recepția aceea oficială, când s-a anunțat noul ambasador, m-am ridicat eu, moșneagul cu radioul vechi în buzunar, pentru că el mi-a făcut semn mie…

Marți dimineață mi-am scos din dulap costumul cel bun, cel gri pe care-l îmbrac doar la nunți și la înmormântări, l-am scuturat de mirosul de naftalină și mi-am pus în buzunarul de la piept radioul acela mic, cu antena legată cu ață, fără de care n-am mai plecat nicăieri de 35 de ani. Viorica, nevastă-mea, …

Patronul care l-a dat afară pe bunicul meu, râzând că „paznicul ăsta bătrân și nepotu-i de la căpșunari nu fac nici cât o cheie”, era acum prins în flăcări la etajul trei… iar comandantul care a intrat după el în fum eram EU…

La 2 și 40 din noapte, telefonul de serviciu a prins să vibreze pe noptieră, și n-a fost nevoie de vorbe multe. „Incendiu generalizat la fabrica de mobilă de pe centură. Se raportează o persoană blocată la etaj.” Am pus tălpile pe podeaua rece și m-am îmbrăcat pe întuneric, cum am făcut-o de sute de …

Când mi-au pus medalia pe piept și au cântat imnul, eu m-am întors cu spatele la aparate, am coborât din tribună și i-am pus-o pe gât bunicului meu, în cizmele lui de cauciuc, în fața întregii săli… iar el a început să tremure ca un copil…

Când arbitrul mi-a ridicat mâna în aer și toată sala a izbucnit în aplauze, eu nu m-am uitat la tabela de scor. M-am uitat în rândul al treilea din tribună, la un bătrân în cizme de cauciuc care își ștergea ochii cu mâneca sacoului. Numele meu, Cătălin, a răsunat în difuzoare — campion național. Aveam …

În prima zi ca directoare a spitalului, o infirmieră bătrână m-a luat deoparte și mi-a arătat, tremurând, un pontaj vechi de acum douăzeci de ani cu numele bunicii mele… bunica pe care o îngropasem crezând că a fost doar femeie de la țară, cu o pensie de nimic…

— Dumneavoastră sunteți nepoata Auricăi? Femeia care mă întrebase era măruntă, adusă de spate, cu un halat albastru spălăcit de atâtea spălări. Mă prinsese de mânecă pe holul de la etajul 2, chiar în prima mea dimineață ca directoare a spitalului județean. Mă oprisem acolo doar ca să respir puțin. Dimineața fusese o nebunie: strângeri …

Am dus-o pe bunica la un concert mare din București, îmbrăcată cu fusta ei bună, și i-am spus doar că „mergem să ascultăm muzică frumoasă”… nu i-am zis că bărbatul care avea să ridice bagheta în fața a o mie de oameni, pe scena aceea, eram chiar eu…

— Îmbracă-te cu fusta ta bună, mamaie. Mergem la București să ascultăm muzică frumoasă. Atât mi-a spus Andrei la telefon, într-o marți seara, și eu l-am crezut pe cuvânt, cum îl credeam de 34 de ani, de când mi l-au lăsat în brațe de 2 anișori. L-am crescut singură, într-un sat de lângă Roman, cu …