Purceii își recunosc numele și vin când sunt strigați.

Pare greu de crezut, dar e cât se poate de adevărat. Purceii își recunosc numele și vin când sunt strigați, exact ca un cățel care aleargă la ușă când îți aude pașii. Cine a crescut măcar un purcel în curte cunoaște deja senzația aceea de uimire.

În spatele acestui comportament stă o inteligență surprinzătoare. Porcii au o memorie excelentă și învață repede să lege un sunet de persoana care îi hrănește și îi mângâie. Hai să vedem cât de istețe sunt, de fapt, aceste animale.

Da, purceii chiar răspund când îi strigi pe nume

Un purcel poate învăța să-și recunoască numele în câteva zile, cel mult două săptămâni de chemare constantă. Secretul stă în asociere, leagă sunetul numelui de momentul hrănirii și de mâna care îl scarpină pe spate.

Funcționează cel mai bine dacă alegi un nume scurt și îl folosești mereu la aceeași oră, înainte de masă. După câteva repetări, purcelul distinge cuvântul lui de restul vorbelor și aleargă imediat spre tine.

Mulți crescători din satele noastre confirmă asta din experiență. Animalul vine la „guța-guța” sau la numele dat, mai ales când știe că urmează tainul.

Cât de inteligente sunt, de fapt, aceste animale de curte

Porcii sunt printre cele mai deștepte animale de fermă, cu o minte comparabilă cu a unui câine sau a unui copil de trei ani. Rezolvă probleme simple, țin minte fețe luni de zile și înțeleg comenzi de bază.

Memoria lor de lungă durată e impresionantă. Un porc recunoaște o persoană sau un loc chiar și după luni întregi, lucru rar la animalele din curte.

Comunică între ei prin peste 20 de grohăituri diferite, fiecare cu rostul lui, foame, alarmă sau chemarea mamei. Scroafa își recunoaște puii după voce, iar purceii își găsesc mama după grohăitul ei din timpul alăptării. Curiozitatea și joaca întregesc tabloul, un purcel care adulmecă fiecare colț al curții dă semne clare de minte ageră.

Legătura caldă dintre purcel și om

Purceii crescuți cu blândețe se atașează sincer de oameni, vin la strigare, cer mângâieri și caută compania celui care îi îngrijește. Acest atașament seamănă izbitor cu cel al unui câine față de stăpân.

Instinctul lor afectuos e cât se poate de real. Un purcel îngrijit de mic se freacă de picioarele tale, te urmează prin curte și grohăie mulțumit când îl scarpini pe burtă.

În multe gospodării, purceii ajung să se poarte ca niște animale de companie. Își aleg singuri un colț curat pentru nevoi, departe de locul de dormit, semn că nu sunt deloc murdari din fire, așa cum se crede.

Ce ne învață asta despre animalele din curte

Multe animale de fermă sunt mult mai istețe și mai sensibile decât credem, iar asta ne schimbă felul în care le privim și le îngrijim.

Când vezi cu ochii tăi cum un purcel îți recunoaște vocea, e greu să-l mai consideri un animal oarecare. Începi să-i observi firea, micile lui obiceiuri și felul în care reacționează la tine.

Faptul că purceii își recunosc numele și vin când sunt strigați ne arată că merită ceva mai multă răbdare și blândețe. Iar relația dintre om și animal devine mai caldă atunci când le cunoaștem adevărata fire.

Așadar, data viitoare când auzi că purceii își recunosc numele și vin când sunt strigați, să știi că nu e doar o poveste drăguță. E dovada unei inteligențe și a unei sensibilități pe care prea des le trecem cu vederea.

Aceste animale au mai multe de oferit decât bănuim, iar puțina blândețe pe care le-o arăți se întoarce mereu înapoi la tine. Voi ați avut vreun animal care vă recunoștea vocea sau venea când îl strigați? Povestiți-ne în comentarii!