Mai toți avem în suflet pe cineva plecat dintre noi. Și mai toți am visat, măcar o dată, un părinte, un bunic sau o ființă dragă care ne-a privit blând, fără să spună nimic. Te trezești cu o pace ciudată în piept, ca după o îmbrățișare.
Nu întâmplător, din bătrâni, se zice că un om drag care apare senin în vis aduce liniște și veste bună. Așa se povestea la noi în sat, de la o generație la alta, cu glas cald și cu credință.
Ce se spune din bătrâni despre visele cu cei dragi
Bătrânii noștri citeau visele cu cei dragi ca pe o carte. Credeau că un om drag care ni se arată luminos și împăcat nu vine să ne sperie, ci să ne aducă vorbă bună și pace în casă.
Aceste credințe s-au păstrat tocmai pentru că mângâiau. Într-o lume grea, fără doctori la îndemână și fără telefon, visul era o punte către cei plecați. Iar starea cu care te trezeai spunea multe despre cum îți era sufletul în acele zile.
De ce un chip senin aduce liniște, după credința populară
Un chip senin în vis înseamnă, după înțelepciunea satului, că „acolo” e bine și că cel drag nu poartă supărare. De aceea omul se ridica dimineața împăcat, ca și cum ar fi primit un semn că totul e în rânduială.
Se spunea că, atunci când cel drag zâmbește sau apare în haine curate, e semn limpede de odihnă a sufletului. Liniștea din vis se prelungea peste zi, în gânduri mai blânde și într-o nădejde nouă.
Visele cu cei dragi și veștile bune
Când cel plecat apare calm și nu cere nimic, bătrânii citeau visul ca pe o veste bună sau o ușurare în necazuri. Dacă, în schimb, îți dădea pâine, mâncare ori apă, se credea că vine belșug în casă.
Un chip trist nu era luat ca prevestire rea, ci ca îndemn la rugăciune. A doua zi, gospodina aprindea o lumânare, ducea un colac la biserică sau pomenea numele celui drag.
Cum se făcea dezlegarea viselor la sat
Visul se povestea dimineața, pe nemâncate, „ca să se ducă răul”. Apoi se tâlcuia după chipul și starea celui visat, blând sau tulburat, vorbăreț sau tăcut.
Liniștea o aduceau rugăciunea și icoana din colțul casei. Mulți puneau levănțică sub pernă sau busuioc sfințit de la Bobotează, aprindeau candela și își făceau semnul crucii înainte de culcare, pentru somn curat și vise bune.
Superstiție sau înțelepciune. Cum le privim azi
Acestea nu sunt adevăruri dovedite, ci înțelepciune adunată din bătrâni. Ele vorbesc mai mult despre dorul și dragostea celor rămași decât despre lumea de dincolo.
Astăzi, psihologii spun că visele cu cei dragi țin de doliu și de amintirea care nu se stinge, iar pacea de la trezire e firească. Tradiția ortodoxă ne învață că răspunsul nu e ghicitul din cărțile de vise, ci o lumânare și un „Dumnezeu să-l odihnească”.
Ce să reții din vorba bătrânilor
Iată, pe scurt, semnele și înțelesurile pe care le aveau în vedere bătrânii noștri:
- Un om drag senin în vis era socotit semn de liniște și veste bună.
- Chipul trist era luat ca îndemn la rugăciune, nu ca prevestire rea.
- Visul se povestea dimineața, pe nemâncate, și se tâlcuia după starea celui visat.
- Sunt credințe din bătrâni, nu dovezi; le păstrăm pentru mângâierea lor.
La urma urmei, aceste vorbe ne țin aproape de cei pe care i-am iubit. Iar dacă se zice că un om drag care apare senin în vis aduce liniște și veste bună, poate că asta e cea mai frumoasă moștenire, una care ne învață să nu ne temem, ci să ne aducem aminte cu drag.
Voi ce ați auzit din bătrâni despre visele cu cei dragi? Spuneți-ne mai jos, în comentarii.
Vrei mai multe rețete delicioase?
Urmărește-ne pe Facebook pentru rețete noi în fiecare săptămână.