Sunt locuri în care simți că rugăciunea s-a adunat în piatră vreme de sute de ani. Peștera de lângă Mănăstirea Prislop, din Țara Hațegului, este unul dintre ele. Acolo s-a nevoit, în liniște și post, Sfântul Cuvios Ioan de la Prislop, sihastrul din peșteră, un sfânt drag credincioșilor din toată țara.
Mulți urcă și azi poteca prin pădure ca să se roage la chilia lui. Vin cu nevoi grele și cu inima împovărată, încredințați că rugăciunile sihastrului ajung la Dumnezeu.
Cine a fost Sfântul Cuvios Ioan de la Prislop
A trăit în secolul al XV-lea, după tradiția Bisericii Ortodoxe Române, fiind unul dintre marii sihaștri ai Transilvaniei. Se crede că ar fi venit din satul Silvașu de Sus, de lângă mănăstire.
Numele lui de mirean era Ioan. A ales de tânăr viața de pustnic, departe de zarva lumii, ca să se roage în tăcere și să fie mai aproape de Dumnezeu. Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române l-a trecut în rândul sfinților în anul 1992, cu zi de pomenire la 13 septembrie.
Peștera săpată în stâncă, locul nevoinței lui
Chilia sihastrului nu seamănă cu nimic din ce ai văzut. Sfântul Ioan și-a săpat cu mâinile lui un adăpost în peretele de stâncă de deasupra pârâului Silvuț, la câteva sute de metri în amonte de Mănăstirea Prislop.
Peștera, numită de localnici „Chilia Sfântului Ioan”, are o fereastră mică spre răsărit, pe unde intra lumina dimineții. Acolo a trăit ani la rând în post aspru, priveghere și rugăciune neîncetată.
Tradiția spune că tocmai prin acea fereastră a fost lovit și ucis, de un vânător care nu știa cine se nevoiește înăuntru. Moaștele nu i-au fost găsite, așa că este cinstit prin icoană și prin locul sfânt al nevoinței.
Minunile săvârșite prin rugăciunile sfântului
La peștera sihastrului, oamenii vin cu lacrimi și pleacă cu liniște. Credincioșii mărturisesc tămăduiri și ajutor primit, mai ales în boli grele și în necazuri sufletești care păreau fără ieșire.
Se spune că mulți și-au găsit alinare aici după ani de frământare. Femeile fără copii, familiile aflate în cumpănă și cei tulburați la suflet urcă poteca și aprind o lumânare la chilie. Biserica primește aceste mărturii cu evlavie, ca semne ale milei lui Dumnezeu, fără să făgăduiască nimănui un rezultat sigur.
Pentru ce nevoi i se roagă oamenii
Cei care urcă la Prislop nu cer, de obicei, lucruri mărunte. Sfântului Ioan i se roagă mai ales pentru întărirea credinței, pentru izbăvirea de patimi și gânduri rele și pentru răbdare în necazuri.
Este chemat în ajutor pentru bolnavi și pentru cei căzuți în deznădejde. Multe familii i se roagă pentru pace în casă și pentru întoarcerea la Dumnezeu a celor rătăciți, urmând pilda vieții lui de tăcere și smerenie.
Cum te rogi Sfântului Ioan de la Prislop
Rugăciunea cere mai întâi un colț liniștit. Pregătește icoana sfântului, aprinde o candelă sau o lumânare și așază-te cu inima curată în fața ei.
I se citește „Acatistul Sfântului Cuvios Ioan de la Prislop”, aprobat de Patriarhia Română, de obicei dimineața, după rugăciunile începătoare. Mulți credincioși îl citesc nouă zile la rând, iar pentru o cerere stăruitoare țin chiar 40 de zile, cu post și rânduială.
Când nu ai vreme de acatistul întreg, spune o rugăciune scurtă către sfânt. Iar dacă poți, mergi în pelerinaj la mănăstire și urcă la peșteră, care rămâne cea mai vie formă de rugăciune.
Ține minte despre sihastrul de la Prislop
Iată, pe scurt, cele mai importante lucruri de reținut despre viața și cinstirea sfântului:
- Sihastru român din secolul al XV-lea, pomenit la 13 septembrie, canonizat în 1992
- Peștera săpată în stâncă, lângă Mănăstirea Prislop, e și azi loc de pelerinaj
- I se roagă pentru sănătate, pace în familie și întărirea credinței
- Acatistul se citește în fața icoanei, cu candela aprinsă, ideal nouă zile la rând
Sunt sfinți pe care îi simți aproape, deși au trăit acum sute de ani. Sfântul Cuvios Ioan de la Prislop, sihastrul din peșteră, este unul dintre ei, un om care a schimbat tăcerea pădurii în rugăciune și piatra rece într-un loc de mângâiere.
Poate că tocmai de aceea poteca spre chilia lui nu rămâne niciodată pustie. Iar dacă ai un necaz pe suflet, urcă măcar cu gândul până acolo, aprinde o lumânare și spune simplu, din inimă, „Cred, Doamne!”.
Vrei mai multe rețete delicioase?
Urmărește-ne pe Facebook pentru rețete noi în fiecare săptămână.