Sfinții Cosma și Damian, doctorii fără de arginți care nu primeau plată

Sunt sfinți pe care îi cheamă în ajutor mai ales cei loviți de boală, atunci când doctorii pământești au spus tot ce aveau de spus. Sfinții Cosma și Damian, doctorii fără de arginți care nu primeau plată, au lăsat în urmă o pildă rară, aceea de a tămădui trupul și sufletul fără să întindă vreodată mâna după bani.

Poate că tocmai de aceea credincioșii îi simt atât de aproape. Erau medici adevărați, dar puneau darul lor în slujba lui Dumnezeu și a celor sărmani.

Cine au fost Sfinții Cosma și Damian, doctorii fără de arginți

Cei doi sfinți au fost frați medici care au trăit în Asia Mică și care îi vindecau pe bolnavi fără să ceară nimic în schimb. De aici li se trage și numele de „doctori fără de arginți”, în grecește „anargyroi”, adică cei fără bani.

Crescuți de mama lor creștină, Teodota, au învățat meșteșugul tămăduirii și cunoșteau bine plantele de leac. Cu toate acestea, niciodată nu au pus priceperea lor mai presus de harul lui Dumnezeu, căruia îi atribuiau orice însănătoșire.

Trăiau după cuvântul Mântuitorului, „în dar ați luat, în dar să dați” (Matei 10, 8). Pentru ei, a vindeca un om sărac sau fără adăpost era o jertfă, nu o ocazie de câștig.

Viața pe scurt a celor doi sfinți doctori

Frații și-au făcut un legământ pe care l-au ținut cu sfințenie, să nu primească niciodată bani pentru vindecările lor. Tradiția păstrează chiar o întâmplare tulburătoare, când o femeie pe nume Palladia, tămăduită de o boală grea, l-a rugat în taină pe Damian să primească trei ouă „în numele Sfintei Treimi”.

Acel mic dar a stârnit o neînțelegere între frați, semn cât de serios priveau ei făgăduința făcută. Biserica îi pomenește ca pe niște mărturisitori care și-au păstrat credința până la capăt.

Pentru ce nevoi se roagă credincioșii

Oamenii se roagă acestor sfinți tămăduitori mai ales pentru sănătate, pentru vindecarea bolilor grele și pentru cei dragi aflați în suferință. Sunt cinstiți ca ocrotitori ai bolnavilor, ai medicilor, ai farmaciștilor și ai tuturor celor care îngrijesc suferinzii.

Mamele îngrijorate se roagă pentru copiii bolnavi, iar cei care trec printr-o boală îndelungată găsesc la ei mângâiere. Și asistentele, și îngrijitorii le cer ajutorul, ca să aibă răbdare și mână blândă lângă patul bolnavului.

Minunile doctorilor fără de arginți, așa cum le mărturisește Biserica

Sinaxarul și viețile sfinților păstrează multe mărturii despre tămăduiri petrecute prin rugăciunea către cei doi frați, atât în timpul vieții lor, cât și după mutarea la Domnul. Unele vindecări priveau boli pe care medicii vremii le credeau fără leac.

Aceste minuni se cuvin primite cu evlavie, ca semne ale milei lui Dumnezeu, nu cu senzaționalism. Tradiția ortodoxă îi cinstește tocmai ca medici, așa că rugăciunea însoțește mersul la doctor, nu îl înlocuiește.

Acatistul și rugăciunea către Sfinții Cosma și Damian

Acatistul lor, tipărit în cărțile de rugăciuni recunoscute, se citește de obicei dimineața sau seară, în fața icoanei, cu o candelă cu untdelemn sau o lumânare aprinsă. Mulți îl rostesc timp de 40 de zile sau pe toată durata unei boli, la aceeași oră, cu inima curată.

Așază icoana celor doi sfinți la loc de cinste și roagă-te cu liniște, cerând sănătate pentru tine sau pentru cei dragi. Dacă boala este grea, însoțește rugăciunea cu mărturisire și cu o faptă de milostenie, un ajutor dat unui bolnav sărman, în spiritul lor „fără de arginți”.

Ce să reții despre Sfinții doctori fără de arginți

Iată, pe scurt, cele mai importante lucruri de păstrat în minte despre doctorii fără de arginți:

• Au fost frați medici care vindecau fără să ceară plată.
• Li se roagă pentru sănătate și pentru vindecarea celor dragi.
• Acatistul se citește în fața icoanei, cu o candelă aprinsă, cu evlavie.

Sfinții Cosma și Damian, doctorii fără de arginți care nu primeau plată, ne arată că adevărata vindecare vine din credință și din dragoste de oameni. Rugăciunea către ei aduce nădejde acolo unde puterile noastre se sfârșesc.

Dacă ai pe cineva drag care se luptă cu o boală, trimite-i aceste rânduri. Uneori, o rugăciune și un gând bun la momentul potrivit cântăresc mai mult decât toate cuvintele.