Te-ai uitat vreodată cu atenție într-un stup și ai observat câteva albine mai mari, mai îndesate, care par să stea degeaba? Aceia sunt trântorii. Și da, este perfect adevărat că trântorii din stup nu fac nimic, dar sunt hrăniți și îngrijiți, chiar și la albine există loc pentru toți.
Pare nedrept, nu? Restul coloniei muncește din zori până în noapte, iar ei se plimbă pe faguri. Și totuși, natura are un plan foarte precis cu acești domni leneși. Hai să-l descoperim.
Cine sunt, de fapt, trântorii din stup
Trântorii sunt singurele albine mascul din colonie, iar rolul lor se rezumă la un singur lucru, împerecherea cu matca. Nu au ac, nu pot înțepa și nu culeg nici nectar, nici polen. Provin din ouă nefecundate, așa că au doar mamă, nu și tată.
Îi recunoști dintr-o privire. Au corpul vizibil mai mare, ochii uriași, aproape lipiți în creștet, și un zumzet mai gros decât al lucrătoarelor. Ochii aceia mari nu sunt întâmplători, îi ajută să zărească matca în plin zbor.
Într-o colonie sănătoasă trăiesc între câteva sute și 2.000 de trântori, mai ales primăvara și vara. Reprezintă undeva la 5-15% din toată populația stupului.
De ce nu fac nimic, dar sunt hrăniți de toată colonia
Adevărul e că nici n-ar avea cum să muncească. Trupul lor nu este construit pentru asta, le lipsesc coșulețele pentru polen și glandele care produc ceara. Pur și simplu nu au uneltele necesare.
În primele zile de viață, tinerii trântori sunt hrăniți direct de albinele doici, ca niște copii răsfățați. Mai târziu se descurcă singuri și mănâncă din rezervele comune de miere.
Iar lucrătoarele îi tolerează fără să crâcnească. Este, dacă vrei, o lecție tăcută de răbdare, în stup se face loc și pentru cei care, aparent, ‘nu produc’ nimic.
Singura lor misiune și prețul plătit pentru ea
Toată viața unui trântor se învârte în jurul unei singure zile mari, zborul de împerechere. Atunci urmărește o matcă tânără sus pe cer, la 10-20 de metri înălțime, în niște locuri speciale unde se adună sute de masculi din mai mulți stupi.
Dintre mii, doar câțiva reușesc. Și aici vine partea tristă. Trântorul care prinde matca moare imediat după împerechere, fiindcă organul său rămâne smuls în corpul reginei. Își dă viața exact în clipa împlinirii rolului.
Ce se întâmplă cu trântorii toamnă
Toamnă, cândva culesul se oprește, povestea se schimbă brusc. Colonia se pregătește de iarnă și fiecare gură de miere contează. Așa că lucrătoarele nu-i mai hrănesc pe trântori, îi împing spre margine și apoi îi scot afară, unde mor de frig și foame.
Se numește ‘izgonirea trântorilor’ și pare crud, dar este un instinct de supraviețuire al întregului stup. Fără guri inutile de hrănit, șansele coloniei de a ajunge cu bine la primăvară cresc.
Mai mult, este chiar un semn bun. Dacă albinele își alungă trântorii la timp, înseamnă că stupul e sănătos și are matcă bună.
Reține esențialul despre viața trântorilor
Iată, pe scurt, ce merită să ții minte despre acești masculi aparte ai stupului:
- Sunt singurele albine mascul, fără ac, cu un singur rol, împerecherea cu matca
- Reprezintă 5-15% din colonie, până la 2.000 în plin sezon
- Cel care se împerechează moare pe loc
- Toamnă sunt alungați ca să nu consume rezervele de iarnă
Așa că, data viitoare când vezi un trântor leneș pe fagure, gândește-te că el poartă pe umeri viitorul întregii colonii. Tocmai pentru că trântorii din stup nu fac nimic, dar sunt hrăniți și îngrijiți, înțelegem că până și la albine există loc pentru toți, fiecare cu rostul lui.
Știai cum trăiesc, de fapt, trântorii din stup? Spune-ne în comentarii și distribuie articolul prietenilor care iubesc albinele!
Vrei mai multe rețete delicioase?
Urmărește-ne pe Facebook pentru rețete noi în fiecare săptămână.