În dimineața de 24 iunie, gospodinele se trezeau pe întuneric și plecau în grabă spre fântână. Voiau să fie primele. Despre „Apa neîncepută” de Sânziene, ce era și de ce se lua tocmai înainte de răsărit, bunicile noastre vorbeau cu o seriozitate pe care azi cu greu o mai înțelegem.
Era unul dintre cele mai cunoscute obiceiuri ale verii. Un gest simplu, o găleată de apă limpede scoasă în zori, încărcat însă cu o mulțime de credințe din bătrâni. Hai să vedem ce însemna cu adevărat.
Ce însemna „apa neîncepută” în tradiția populară
Apa neîncepută era apa scoasă din izvor, fântână sau râu în zorii zilei, înainte ca cineva să se fi atins de acea sursă în dimineața respectivă. Asta însemna „neîncepută”, nimeni nu o tulburase, nu băuse și nu turnase din ea.
Numele spune totul. Era prima apă a zilei, neatinsă de nicio altă găleată sau vas. În mintea oamenilor de la țară, ea se deosebea complet de apa obișnuită din gospodărie, cea folosită la gătit ori la adăpat.
De aceea i se purta o grijă aparte. O apă „curată”, în sensul de neîncepută, nu de nepoluată, pe care nimeni nu o începuse înaintea ta.
De ce se lua apa de Sânziene tocmai în zorii zilei de 24 iunie
Momentul conta la fel de mult ca apa. Se lua înainte de răsărit fiindcă trecerea dintre noapte și zi era socotită una de mare încărcătură, când apa nu fusese încă „pângărită” de lumina soarelui și de pașii oamenilor.
Sânzienele, pe 24 iunie, erau printre cele mai puternice sărbători ale verii din calendarul popular. Cad aproape de cea mai lungă zi a anului, deși, ca să fim corecți, solstițiul astronomic pică de obicei pe 20 sau 21 iunie, cu câteva zile mai devreme.
Se credea că în acea dimineață și roua, și apa căpătau însușiri deosebite. Așa se explică graba gospodinelor de a ajunge primele la fântână, înaintea vecinilor.
Legătura dintre apa neîncepută și Sfântul Ioan Botezătorul
Pe 24 iunie, Biserica Ortodoxă prăznuiește Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul, peste care, în calendarul popular, se suprapun Sânzienele. Cele două sărbători se împleteau firesc în mintea sătenilor.
Legătura venea de la rolul lui Ioan, cel care boteza în apa Iordanului. Apa neîncepută trimitea la ideea de curățire și de înnoire, motiv pentru care era văzută și ca un fel de scut pentru anul ce urma.
Aici e bine de făcut o deosebire. Apa neîncepută nu e același lucru cu agheasma. Agheasma e sfințită de preot la biserică, pe când apa neîncepută rămâne un element de ritual popular, nu unul bisericesc.
La ce se folosea apa neîncepută în descântece și gesturi de protecție
Apa neîncepută stătea la baza aproape tuturor descântecelor românești. În ea se stingeau cărbunii aprinși la descântecul de deochi, gestul clasic al satului românesc.
Se luau 3, 5, 7 sau 9 cărbuni, mereu număr impar, și se aruncau pe rând în apă, rostind formula. Dacă un cărbune mergea la fund, omul era socotit „deocheat”. Apoi bolnavul era spălat pe frunte, pe tâmple și pe încheieturi.
Tot cu această apă se spălau pe față fetele și copiii, pentru sănătate și frumusețe peste an. Se stropea casa, pragul, vitele și grădina, ca pavăză împotriva relelor și a „strigoaielor de Sânziene”. O parte se punea deoparte, păstrată pentru zile grele.
Cum se lua apa neîncepută. Pașii din bătrâni
Ritualul cerea câțiva pași simpli, dar respectați cu strictețe. Așa povesteau bătrânii că trebuia făcut.
- Te trezeai dis-de-dimineață, înainte de răsărit, și plecai pe nemâncate.
- Mergeai spre fântână sau izvor în tăcere deplină, fără să vorbești cu nimeni pe drum, ca apa „să nu se strice”. În unele zone i se spunea chiar „apă mută”.
- Scoteai prima apă într-un vas curat, pregătit anume.
- Te întorceai acasă fără să te oprești, fără să privești înapoi și fără să torni din ea.
Ce să reții despre obiceiul apei neîncepute
Pe scurt, iată elementele care defineau acest obicei al verii.
- Se lua în zorii zilei de 24 iunie, înainte de răsărit
- De la izvor sau fântână, neatinsă de nimeni
- Folosită în descântece, la spălatul pe față și la stropitul casei
- Legată de Sânziene și de Sfântul Ioan Botezătorul
- Astăzi, o frumoasă pagină de folclor, fără valoare medicală
Obiceiul a fost documentat de etnografi încă din secolul al XIX-lea, din Oltenia până în Transilvania, și e păstrat în studiile despre sărbătorile de peste an. Merită spus limpede, „Apa neîncepută” de Sânziene ține strict de folclor, nu are valoare terapeutică dovedită și nu înlocuiește îngrijirea medicală.
Și totuși, imaginea găleții cu apă limpede, scoasă în liniștea zorilor la o fântână veche, rămâne o pagină frumoasă din viața satului românesc. O moștenire pe care merită să o cunoaștem, chiar dacă o privim azi cu alți ochi.
Vrei mai multe rețete delicioase?
Urmărește-ne pe Facebook pentru rețete noi în fiecare săptămână.