Imaginează-ți două surori de cuib, despărțite când erau cățeluși și crescute în curți diferite, la kilometri distanță. După doi ani se întâlnesc întâmplător pe stradă. Se opresc, se miros câteva clipe, apoi dau din coadă și se relaxează, ca și cum nu s-ar fi despărțit niciodată.
Nu e o coincidență și nici imaginație de stăpân. Câinii își recunosc frații de cuib după miros chiar și după ani de despărțire, iar acest lucru a fost dovedit prin cercetări serioase de comportament animal.
De ce câinii își recunosc frații de cuib după miros
Totul pornește din primele săptămâni de viață. Câinii își rețin rudele printr-o adevărată „amprentă de miros”, întipărită lângă mamă în perioada de socializare, undeva între 3 și 12 săptămâni. Această memorie rămâne ani buni.
Nasul unui câine are între 220 și 300 de milioane de receptori olfactivi, față de doar 5, 6 milioane la noi. Pe lângă nas, mai are și organul lui Jacobson, în cerul gurii, specializat în citirea semnalelor de identitate și rudenie.
Aici intervine genetica. Rudele apropiate au profiluri foarte asemănătoare ale genelor de histocompatibilitate, iar asta lasă un „parfum de familie” pe care câinele îl recunoaște instinctiv.
Ce spun studiile despre memoria olfactivă a câinilor
Cel mai cunoscut experiment îi aparține cercetătorului Peter G. Hepper, de la Queen’s University Belfast, publicat în 1994 în revista Animal Behaviour. El a folosit pături pe care dormiseră câini și a observat că puii alegeau de fiecare dată pătura cu mirosul mamei și al fraților.
Partea uimitoare vine mai departe. Câinii testați la aproximativ 2 ani după despărțire reacționau diferit la mirosul rudelor față de cel al câinilor străini. Recunoașterea mergea în ambele sensuri, mama își identifica puii, iar puii își recunoșteau mama și frații.
Cum se manifestă această recunoaștere între câini
Reacția pornește instant de la nas. Doi frați de cuib care se reîntâlnesc se miros reciproc, dau din coadă și se destind vizibil, fără tensiunea pe care o au la întâlnirea cu un câine necunoscut.
Spre deosebire de o întâlnire cu un străin, marcată de precauție și corp încordat, aici totul e relaxat. E semnul că instinctul a spus „îl știu pe ăsta”.
Ce înseamnă asta pentru noi, stăpânii
Mirosul este pentru câine ceea ce este chipul pentru noi. Mulți oameni cred că animalul îi recunoaște „după față”, dar la câine canalul principal este nasul, apoi auzul, vederea fiind cea mai slabă.
De aceea câinele tău te simte de la poartă și înnebunește de bucurie după o absență lungă. Aceeași loialitate pe care o poartă „alor lui” o întoarce și spre tine. Întărește-o prin rutină, plimbări zilnice și apropiere fizică.
Reține esențialul despre memoria olfactivă a câinilor
Pe scurt, iată ce trebuie să ții minte despre felul în care câinii își recunosc rudele:
- Câinii rețin mirosul fraților și al mamei și după 2 ani de despărțire
- Au între 220 și 300 de milioane de receptori olfactivi, de zeci de ori mai mulți decât omul
- „Amprenta de miros” se formează în primele 3, 12 săptămâni de viață
- Recunoașterea se vede în reacția imediată, relaxată și bucuroasă
Câinii își recunosc frații de cuib după miros chiar și după ani de despărțire, iar asta ne arată cât de profundă e legătura lor de sânge. Pentru ei, familia nu se uită niciodată, ci rămâne scrisă în memorie ca un parfum cunoscut.
Câinele tău a recunoscut vreodată un frate de cuib sau o rudă? Povestește-ne în comentarii și etichetează pe cineva care trebuie neapărat să afle asta!
Vrei mai multe rețete delicioase?
Urmărește-ne pe Facebook pentru rețete noi în fiecare săptămână.