Ți s-a întâmplat vreodată să visezi o rudă plecată dintre cei vii și să te trezești cu inima strânsă, fiindcă ți s-a arătat tristă? Din bătrâni se spune că, dacă cel dus pare supărat în vis, se crede că „are nevoie” de o rugăciune sau de o pomenire. Nu e o dovadă, ci o credință veche, dusă mai departe din gură în gură.
Așa se zicea la noi în sat, din mamă în fiică. Nu ca să te sperii, ci ca să nu uiți de cel drag.
Ce se crede despre cei dragi care apar supărați în vis
Bătrânii citeau visul ca pe un îndemn la rugăciune, nu ca pe o veste rea. Când mortul se arăta trist, tras la față sau cerând ceva, ziceau că sufletul lui caută o legătură cu cei rămași și că a fost, poate, uitat la rugăciune.
Un vis „cu mesaj” se deosebea, după ei, de unul obișnuit prin tihna lui. Erai liniștit, vedeai omul limpede, parcă îți vorbea. Asta o țineau minte zile întregi.
De ce se spune că cei duși „cer” o pomenire prin vis
Datina pomenirilor e adânc înrădăcinată la români. Biserica rânduiește pomenirea celor adormiți la 3, la 9 și la 40 de zile, apoi la jumătate de an, la un an și mai departe, iar sâmbăta e ziua anume lăsată pentru morți.
De aici venea și înțelesul visului. Dacă te-ai îndepărtat de rugăciune și de colivă, ziceau că sufletul „bate la ușă” prin somn. Important e că nu vorbim de o poruncă a celui plecat, ci de un îndemn cald să-l pomenești cu drag.
Ce se obișnuia să faci după un asemenea vis
Dacă cel adormit ți s-a arătat mâhnit în somn, se spune că e bine să faci un gest mic, din inimă. Iată ce se obișnuia pe la casele oamenilor:
- Aprinzi o lumânare în fața icoanei și rostești o rugăciune scurtă pentru sufletul lui.
- Dai ceva de pomană dimineața, pe nemâncate, o bucată de pâine, ceva dulce sau un pahar cu apă, zicând „să fie primit, pentru sufletul lui”.
- Mergi la biserică și treci numele de botez pe pomelnic, la „adormiți”, pentru o pomenire la Sfânta Liturghie sau un parastas cu colivă.
Coliva e din grâu fiert cu nucă și miere, cu o cruce de scorțișoară deasupra. Grâul care „moare” în pământ și rodește e semnul învierii. Mulți pun și un fir de levănțică ori de busuioc la icoană, pentru somn liniștit.
Cum priveau bătrânii aceste semne din vise
Pentru cei vârstnici, visele cu cei dragi nu erau spaime, ci punți de legătură. Nu fugeau de ele, ci le primeau ca pe un prilej de a-și aminti cu drag de cei plecați.
Tocmai de aceea spuneau să nu faci pomana din frică, ci din dragoste. Gândul că poți face ceva pentru cel plecat aduce alinare, nu neliniște. Iar un asemenea vis nu se ia niciodată ca o prevestire neagră.
Reține pe scurt ce se spunea din bătrâni
Iată, pe scurt, ce se păstra din înțelepciunea celor vârstnici:
- Cel dus supărat în vis ar „cere” o rugăciune sau o pomenire
- Aprinzi o lumânare și spui o rugăciune scurtă în fața icoanei
- Dai ceva de pomană dimineața, pe nemâncate, din inimă
- Treci numele pe pomelnic, la biserică, pentru parastas
- E o credință populară, nu o dovadă
La urma urmei, dacă cel dus pare supărat în vis, se crede că „are nevoie” de o rugăciune sau de o pomenire, iar cel mai frumos răspuns rămâne un gând bun și o lumânare aprinsă pentru el. Așa rămâne vie legătura cu cei pe care i-am iubit.
Voi ce ați auzit din bătrâni despre visele cu cei dragi? Spuneți-ne în comentarii ce se zicea la voi în sat.
Vrei mai multe rețete delicioase?
Urmărește-ne pe Facebook pentru rețete noi în fiecare săptămână.