Pe vremuri, oamenii de la țară nu se uitau la datele din calendar ca să știe când a venit vara. Aveau propriile repere, legate de muncă și de natură. Așa s-a născut zicala că Sângiorzul deschidea vara, Sânzienele o întorceau: cele două porți ale verii prin care trecea tot anotimpul cald.
E o imagine simplă și frumoasă. O poartă verde, la început de drum, și una galbenă, la mijloc, când vara dă semn că a obosit. Hai să le deschidem pe amândouă.
Cele două porți ale verii în calendarul popular
În satul de altădată, timpul se măsura după sărbători, nu după luni. Anul se rupea în două jumătăți mari, vara, care pornea de Sângiorz (Sfântul Gheorghe, 23 aprilie), și iarna, care venea de Sfântul Dumitru, pe 26 octombrie.
Gospodarul nu zicea „suntem în mai”. Zicea „a trecut Sângiorzul” sau „mai e până la Sânziene”. Așa își rânduia toate treburile.
De ce așa? Pentru că sărbătorile erau legate de lucruri concrete, de scosul vitelor, de fân, de seceriș. O dată din calendar nu-ți spunea nimic, dar Sângiorzul îți spunea limpede că e vremea să urci oile la munte.
Sângiorzul, sărbătoarea care deschidea vara
Sângiorzul, ziua Sfântului Mare Mucenic Gheorghe din 23 aprilie, însemna începutul verii pastorale. Din această zi turmele plecau spre pășunile înalte, se tocmeau ciobanii și se făcea măsurișul laptelui.
Era „ziua oilor”. Fiecare oaie se mulgea, se cântărea laptele, iar după cât da fiecare se împărțea brânza cuvenită gospodarului pe tot sezonul. Contractul cu ciobanul ținea de obicei fix până la Sfântul Dumitru.
Tot acum se puneau ramuri verzi de fag, de mesteacăn sau chiar urzici la porți și la ferestre. Se credea că alungă strigoaicele care „luau mana” vacilor și aduc spor în casă.
Și mai era un obicei drag oamenilor, strânsul rouăi în zori. Fetele se tăvăleau prin iarba plină de rouă, crezând că prinde puteri tămăduitoare. Numele „Sângiorz” vine din alipirea lui „Sânt” cu „Georgiu”, la fel ca Sânziene sau Sânmedru.
Sânzienele, sărbătoarea care întorcea vara
Sânzienele, prăznuite pe 24 iunie de Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul, marcau miezul verii. Asta e clipa în care, spune tradiția, soarele „se întoarce” și zilele încep să scadă.
Sărbătoarea cade aproape de solstițiu, cea mai lungă zi din an, cu vreo 15 ore și jumătate de lumină. De aici vine credința că soarele „stă pe loc” trei zile, apoi pornește înapoi spre toamnă.
În această zi se culeg florile galbene de sânziene (planta Galium verum). Din ele se împletesc cununi, aruncate pe acoperiș. Dacă rămâneau sus, prevesteau noroc, recoltă bună sau nuntă în casă.
Se mai spunea că acum plantele de leac au cea mai mare putere. Florile se usucă la umbră, în strat subțire, și se țin în pungi de hârtie, bune de ceai sau puse în dulap împotriva moliilor.
Obiceiuri ca într-o oglindă, de la verde la galben
Cele două sărbători se oglindesc una pe alta. Ce se deschide la Sângiorz se rotunjește la Sânziene.
Verdele crud al primăverii, ramura proaspătă pusă la poartă, se preschimbă în galbenul copt al florilor de la miezul verii. Urcatul oilor la munte își găsește răspunsul în coborârea spre seceriș, când grânele dau în pârg.
Etnograful Ion Ghinoiu, în studiile sale despre calendarul popular românesc, a arătat cum aceste perechi de sărbători țineau laolaltă întregul an. Reperele sunt vii și azi în Transilvania, Maramureș sau Bucovina, unde stânele respectă măsurișul oilor în jurul lui 23 aprilie.
Reține cele două repere ale verii populare
Iată, pe scurt, cele două porți ale verii și ce le leagă:
- Sângiorz, 23 aprilie: deschiderea verii, scosul oilor la pășune, ramuri verzi la porți
- Sânziene, 24 iunie: miezul verii, soarele „se întoarce”, cununi din flori galbene
- Între ele se desfășura toată vara pastorală și agricolă a satului
- Obiceiuri ca o oglindă: verde la început, galben la sfârșit
Frumusețea acestui obicei stă în legătura strânsă dintre om și natură. Oamenii nu trăiau după ceas, ci după mersul soarelui, al ierbii și al turmelor.
Merită să ținem minte că Sângiorzul deschidea vara, Sânzienele o întorceau: cele două porți ale verii prin care trecea viața satului. E o moștenire caldă, pe care o putem povesti mai departe nepoților, așa cum ne-au spus-o și nouă bunicii.
Vrei mai multe rețete delicioase?
Urmărește-ne pe Facebook pentru rețete noi în fiecare săptămână.