Țăranul român nu se uita la calendar ca noi astăzi. Își rânduia anul după sărbători și după muncile câmpului, iar fiecare zi mare avea rostul ei. Întrebarea că Sânzienele cad fix la jumătatea anului, câte sărbători de vară mai știi pe de rost, nu e doar un joc de memorie. E o invitație să refaci împreună cu mine roata anului, așa cum o știau bunicii.
Hai să pornim de la mijloc, fix de la 24 iunie, și să vedem ce vine înainte și ce urmează după.
Roata anului la români și locul Sânzienelor în mijlocul ei
Roata anului era harta după care se ghida satul. Cele douăsprezece luni nu însemnau numere seci, ci un cerc de sărbători și de munci care se repeta an de an.
Sânzienele, pe 24 iunie, cad exact la jumătatea acestui cerc. De aceea ziua era socotită „buricul anului”, hotarul dintre prima și a doua jumătate. Până aici urci spre lumină, de aici începi coborârea.
Totul se lega de soare. După solstițiul de vară, pe 20 sau 21 iunie, ziua atinge cea mai mare lungime, apoi începe să scadă pe nesimțite. Sătenii citeau în asta un semn limpede: puterea luminii a ajuns în vârf și de acum se întoarce spre iarnă.
Sânzienele, piatra de hotar din calendarul tradițional
Pe 24 iunie, sărbătoarea populară a Sânzienelor se suprapune peste praznicul bisericesc al Nașterii Sfântului Ioan Botezătorul. În sudul țării aceeași zi poartă numele de Drăgaica, iar aici e prima confuzie pe care merită s-o lămurim: Drăgaica nu e altă sărbătoare, ci tot 24 iunie.
Se credea că soarele „se întoarce” chiar acum spre iarnă. De aici vorba din bătrâni că ziua începe să scadă, iar noaptea să crească.
Numele vine din latinescul Sancta Diana, zeița romană a vegetației, semn că sub stratul creștin se ascunde unul mult mai vechi, solar. Florile galbene de sânziene se împleteau în cununi, iar fetele le aruncau pe acoperiș. Dacă rămânea sus, era semn de măritiș sau de viață lungă.
În noaptea aceasta, spune credința, se deschid cerurile. Tot atunci se încheie o etapă la câmp și începe alta.
Ce sărbători de vară vin înaintea Sânzienelor
Drumul spre Sânziene e pavat cu sărbători mari. Vara tradițională nu pică din senin pe 24 iunie, ci se deschide cu un șir întreg de praznice care pregătesc terenul.
Totul pornește de la Armindenul de 1 mai, când se pune ramura verde la poartă, ca început simbolic al verii. Urmează Rusaliile, Pogorârea Duhului Sfânt, sărbătoare mobilă la 50 de zile după Paște, care cade între sfârșitul lui mai și mijlocul lui iunie.
Aici trebuie să fim atenți la a doua confuzie clasică. Rusaliile nu sunt totuna cu Sânzienele. Rusaliile țin de Iele și de teama de boală, Sânzienele țin de soare și de rodnicie, două logici cu totul diferite. În săptămâna Rusaliilor se făceau Caloianul și Paparudele, ritualuri pentru ploaie, iar înaintea lor se prăznuiau Moșii de vară, ziua de pomenire a celor adormiți.
Ce urmează după Sânziene în roata anului
După 24 iunie, calendarul intră în plină vară a roadelor. Primul reper mare sunt Sfinții Petru și Pavel, pe 29 iunie, când se încheie postul Sfinților Apostoli, se coc cireșele și se „despică” vara.
Apoi vine cel mai temut stăpân al cerului. Sfântul Ilie, pe 20 iulie, era socotit stăpânul tunetelor, al ploii și al grindinei. În iulie, luna pe care satul o numea Cuptor, arșița își intra în drepturi.
Vara agrară se închide cu Sfânta Maria Mare, pe 15 august, și Sfânta Maria Mică, pe 8 septembrie. Iar Ziua Crucii, pe 14 septembrie, era semnul limpede al întoarcerii spre toamnă.
Legătura dintre Sânziene și munca de câmp
Sânzienele nu erau doar credință, ci și un reper de muncă foarte concret. Ziua pică fix între două lucrări grele: după cositul fânului și chiar înaintea secerișului grâului, care în câmpia din sud începe la sfârșitul lui iunie.
Gospodarul strângea fânul în clăi înainte de arșița lui Cuptor și citea vremea de Sânziene ca să-și rânduiască munca până toamnă.
Tot acum se culegeau plantele de leac. Sunătoarea, sânziana galbenă și coada-șoricelului se recoltează dimineața, după ce s-a ridicat roua, fiindcă se credea că în această zi ating puterea cea mai mare. Reperul rămâne valabil și azi: 24 iunie e momentul potrivit să începi culesul ierburilor de vară.
Ce să ții minte despre Sânziene și șirul sărbătorilor
Iată firul întregii veri strâns în câteva repere ușor de ținut minte.
- Sânzienele cad pe 24 iunie, fix la jumătatea anului, în aceeași zi cu Drăgaica.
- Înaintea lor vin Armindenul de 1 mai, Rusaliile și Moșii de vară.
- După ele urmează Sfinții Petru și Pavel pe 29 iunie, Sfântul Ilie pe 20 iulie și, târziu, Ziua Crucii pe 14 septembrie.
- Ziua marchează hotarul muncii: se încheie cositul fânului, începe secerișul.
- Plantele de leac se culeg chiar în dimineața Sânzienelor, după ce se ridică roua.
Acum, când refaci în minte cercul, vezi cât de bine legate erau sărbătorile între ele. Nu plăceau una lângă alta la întâmplare, ci urmau soarele, ploaia și pâinea de pe câmp.
Așa că data viitoare când cineva te întreabă că Sânzienele cad fix la jumătatea anului, câte sărbători de vară mai știi pe de rost, vei putea porni liniștit de la Armânden și să ajungi tocmai la Ziua Crucii, fără să te oprești.
Vrei mai multe rețete delicioase?
Urmărește-ne pe Facebook pentru rețete noi în fiecare săptămână.