Busuiocul pus la icoană ar ocroti somnul casei.

La țară, în colțul curat al casei, lângă icoana din răsărit, mai găsești și azi un fir uscat de busuioc. Nu e pus acolo întâmplător. Se spune, din bătrâni, că busuiocul pus la icoană ar ocroti somnul casei, ar ține departe visele rele și ar aduce liniște în dormitor.

Bunicile noastre nu cereau dovezi. Pentru ele, busuiocul sfințit era semn de casă curată, de pace și de credință. Hai să vedem ce povesteau ele despre asta, cu vorbe calde, așa cum se spunea pe prispă, seară.

De ce se pune busuiocul la icoană pentru somn liniștit

Busuiocul a fost mereu socotit o plantă sfințită. Cu el stropește preotul agheasma, de Bobotează și de Sfântul Vasile, iar firul rămas era pus cu grijă în spatele icoanei.

Se crede că, uscat și păstrat în colțul cu sfinți, busuiocul la icoană „leagă” somnul greu și ferește casa de neliniștea nopții. Mirosul lui aparte era socotit semn de curățenie sufletească a încăperii.

Așa se zicea la noi: unde e busuioc la icoană, acolo e casă binecuvântată, iar cei din ea dorm fără spaimă.

Ce se spunea din bătrâni despre vise și somnul casei

Bătrânii credeau că visele urâte vin atunci când sufletul nu are pace. O casă „nesfințită”, spuneau ei, lasă loc gândurilor negre să tulbure noaptea.

De aceea, un dormitor cu icoană și busuioc era socotit loc de odihnă adâncă. Rugăciunea de seară mergea mână în mână cu obiceiul, fiindcă gândul împăcat aducea somn bun.

Mai era și o vorbă veche, că visul urâns se „dezleagă” dacă îl spui dimineața, ca să nu apese asupra zilei.

Cum se folosea busuiocul în casă, după obiceiul vechi

Busuiocul se culegea proaspăt primăvara și se păstra uscat la icoană tot anul, fiind schimbat la sărbătorile mari. Un fir nu costa nimic, dar avea preț mare în casa omului.

Pe lângă obiceiul de la icoană, mai erau și altele, păstrate cu drag din moși-strămoși:

• un fir de busuioc pus sub pernă, pentru vise frumoase;
• busuioc înmuiat în apă sfințită, cu care se stropea prin casă;
• levănțică și busuioc ținute laolaltă în dormitor, pentru miros plăcut.

Aici merită spus un lucru. Spre deosebire de busuioc, a cărui putere ține strict de credință, levănțica chiar liniștește. Mirosul ei ușurează adormitul, lucru arătat și de cercetători. Bătrânii nu știau de ce, dar simțeau că le prinde bine.

Alte credințe despre alungarea viselor rele

Busuiocul nu era singurul leac de suflet. Bătrânii alungau visele urâte și prin alte obiceiuri simple, transmise din gură în gură.

Se aprindea o lumânare și se spunea o rugăciune înainte de culcare, ca noaptea să fie senină. Iar dacă cineva visa urât, mergea dimineața și „povestea visul pe apa curgătoare”, crezând că apa îl ia cu ea și nu se mai întoarce.

Aceste obiceiuri diferă de la o zonă la alta. În Oltenia, Moldova sau Maramureș se păstrează și azi, fiecare sat cu rânduiala lui. Folcloristul Simion Florea Marian a strâns multe astfel de credințe în culegerile sale.

Ce să reții din înțelepciunea bătrânilor despre somn

Câteva idei rămân de la cei dinaintea noastră, simple și pline de tâlc:

• busuiocul la icoană, semn de casă sfințită și somn liniștit;
• rugăciunea de seară și gândul împăcat, înainte de culcare;
• obiceiurile vechi, păstrate nu ca adevăr dovedit, ci ca tradiție frumoasă.

Sunt credințe, nu rețete de doctor. Dacă ai probleme adevărate cu somnul, mergi la medic. Dar un fir de busuioc la icoană nu strică nimănui, ba dimpotrivă, aduce un strop de liniște și amintește de cei dragi.

Poate că tocmai în asta stă puterea lui. Nu în compușii din frunză, ci în pacea pe care o simți când vezi colțul cu sfinți al casei bătrânești.

Voi cum alungați visele rele? Spuneți-ne ce ați auzit din bătrâni!