Ceaiul de cimbru și cel de tei, leacurile pe care bunicile nu le lăsau să lipsească din cămară

Era o vorbă veche prin sate, că o gospodină pricepută se cunoaște după cămară. Și nu doar după borcanele cu dulceață sau funiile de ceapă, ci și după mănunchiurile de plante uscate atârnate prin tindă. Ceaiul de cimbru și cel de tei nu lipseau din nicio cămară de gospodină pricepută, fiindcă, din bătrâni, erau primul ajutor la o răceală sau la o seară fără somn.

Și azi, când prinzi mirosul acela cald de tei în prag de vară, parcă te întorci câțiva ani în urmă, în curtea bunicii. Hai să ne amintim împreună la ce foloseau aceste două leacuri din bătrâni și cum le pregăteai corect.

De ce cimbrul și teiul nu lipseau din nicio cămară de la țară

O cămară bine pusă la punct avea mereu cele două plante de leac la îndemână. Cimbrul și teiul erau alegerea de bază pentru că se găseau gratuit și se uscau ușor, iar din bătrâni se spune că ajutau la răceală, tuse și la liniștirea nervilor.

Bunicile strângeau saci întregi de flori de tei și legau cimbrul în mănunchiuri mici. Era un fel de farmacie a casei, adunată de pe dealuri și din curte, fără să dai un ban.

La ce folosea ceaiul de cimbru, după spusele din bătrâni

Se spune că ceaiul de cimbru era folosit mai ales la tuse, răceală și ca să ușureze respirația, dar și pentru poftă de mâncare. Cimbrul era socotit, pe vremuri, „doctorul” săracului, fiindcă îl aveai mereu la îndemână.

Îl recunoșteai ușor după mirosul lui puternic și aromat. Cimbrișorul de câmp crește spontan pe dealurile uscate, mai ales prin Transilvania și Dobrogea. Pe lângă ceai, gospodinele îl puneau și la sarmale, la fasole sau la mâncărurile de carne, așa că un mănunchi uscat era mereu de folos.

Ceaiul de tei, planta liniștii din bătrâni

Se spune că ceaiul de tei se bea seară, înainte de culcare, pentru somn liniștit și nervi calmi, dar și la primele semne de răceală cu febră ușoară. Florile de tei conțin substanțe care calmează gâtul iritat.

Teiul înflorește în iunie și iulie, iar parfumul florilor vestea, odată, începutul verii. Pentru mulți, mirosul ăsta înseamnă vara copilăriei și casele cu pridvor.

Când se culegeau și cum se uscau corect

Cimbrul se culege vara, când planta este în floare, iar florile de tei se adună chiar la începutul înfloririi, dimineața, după ce s-a ridicat roua. Așa își păstrează aroma și culoarea.

Le legai în mănunchiuri mici și le atârnai cu floarea în jos, la umbră și răcoare, niciodată în soare puternic, fiindcă soarele înnegrește florile de tei și le strică aroma. Greșeala începătorilor e că adună teiul prea târziu, când florile sunt deja trecute.

Cum prepari un ceai bun de cimbru sau de tei

Pui o linguriță de plantă uscată la o cană de apă fiartă, acoperi și lași la infuzat 8 până la 10 minute, apoi strecori. La cimbru și tei se face infuzie, nu se fierbe, fiindcă fierberea distruge uleiurile aromate.

Bei ceaiul cald, iar mierea o adaugi doar după ce s-a mai răcit, sub 40 de grade. Plantele uscate se țin în pungi de hârtie sau borcane, ferite de umezeală, și își păstrează puterea aproape un an. O atenție mică, aceste ceaiuri sunt leacuri și obiceiuri din bătrâni, nu înlocuiesc sfatul medicului.

Ce să nu uiți despre cimbru și tei

Iată, pe scurt, lucrurile de bază pe care e bine să le ții minte despre aceste două plante de leac:

  • Cimbrul se culege vara, în floare; teiul, la începutul înfloririi, dimineața
  • Ambele se usucă la umbră, în mănunchiuri mici, niciodată în soare
  • O linguriță de plantă la o cană de apă, infuzat 8 până la 10 minute
  • Cimbrul, din bătrâni, pentru tuse și răceală; teiul pentru somn și liniște
  • Mierea se pune doar după ce ceaiul s-a răcit sub 40 de grade

Așa se face că ceaiul de cimbru și cel de tei nu lipseau din nicio cămară de gospodină pricepută, ci stăteau mereu la îndemână, gata să aline o tuse sau o seară agitată. Erau leacurile simple ale unor vremuri în care natura ținea loc de farmacie.

Poate că ai și tu, undeva într-un borcan, un mănunchi de cimbru uscat sau câteva flori de tei strânse vara trecută. Tu mai ții asemenea plante prin casă și cum le foloseau bunicii tăi? Povestește-ne, ne-ar plăcea tare mult să aflăm.