Se crede că, atunci când visezi un om drag care s-a dus, e semn că trebuie să-i dai de pomană. Nu e o regulă scrisă undeva, ci o credință veche, păstrată din bătrâni, din vreme în satele noastre. Bunicii noștri ziceau că sufletul celui plecat îți bate la ușă prin vis atunci când are nevoie de ceva.
Nu e o spaimă, ci mai degrabă o chemare blândă. Iar răspunsul, spuneau cei vârstnici, e simplu: un colac, o lumânare și un gând bun dat în numele lui.
Ce se spune din bătrâni despre visele cu cei dragi plecați
Visul cu un om drag care s-a dus era văzut la țară ca o punte între lumea celor vii și cea a celor plecați. Bătrânii nu se speriau de el, ci îl ascultau ca pe un semn că trebuie făcut ceva pentru liniștea sufletului.
Se credea că sufletul nu se desparte ușor de cei rămași. Când visul se întoarce des, mereu aceeași față dragă, bunicii ziceau că e timpul pentru o pomană. Așa legau ei somnul de pacea celui plecat, fără frică, doar cu respect.
De ce se spune că un suflet drag te caută în vis
Un suflet drag te caută în vis, spuneau cei bătrâni, atunci când simte că a fost uitat sau că i-a rămas ceva nedat pe lumea aceasta. O mică pomană, ziceau ei, îl liniștește și îi aduce odihnă.
Erau atenți la cum apare cel drag. Dacă în vis pare trist, însetat sau cere ceva, se spunea că nu i s-a dat de pomană la timp. Apa avea un loc aparte, fiindcă din bătrâni se crede că sufletele nepomenite suferă de sete.
Altfel se privea visul în care cel plecat apare senin, îmbrăcat frumos și împăcat. Acela, ziceau bătrânii, e semn de pace, că pomenile au ajuns la el.
Cum se dădea pomană după un astfel de vis, așa cum se făcea la țară
Pomana se dădea simplu, fără fast. Un colac, un pahar cu apă rece, o lumânare aprinsă și ceva de mâncare, date unui om sărman, unui copil sau unui vecin, rostind numele celui drag.
La sate, gospodinele duceau la biserică un colac și colivă sau dădeau peste gard un pahar cu apă acoperit de un colac. Se zicea atunci „să-i fie de suflet” sau „Dumnezeu să-l ierte”.
De obicei se alegea dimineața, o sâmbătă, mai ales sâmbăta morților, ori una dintre zilele de pomenire. În tradiția ortodoxă, morții se pomenesc la 3, 9 și 40 de zile, apoi la 6 luni și la un an, iar Moșii sunt sâmbetele rânduite pentru asta.
Alte credințe din bătrâni despre visele cu cei plecați
Nu orice vis cu un mort era semn rău. De cele mai multe ori, când cel drag apărea liniștit, se lua ca un semn de pace și de iertare.
Se mai spunea că un colțișor de pâine dat „pentru sufletul lui” alină dorul celui rămas. Iar visele de dinaintea sărbătorilor mari, ori a zilelor de pomenire, erau privite ca o chemare la biserică, la o lumânare și un pomelnic.
Reține înțelepciunea din bătrâni
Iată, pe scurt, ce ne-au lăsat cei vârstnici despre visele cu cei dragi plecați:
- Visul des cu un drag plecat era văzut ca semn să-i dai de pomană
- O pomană simplă: un colac, apă, o lumânare și ceva de mâncare dat cuiva
- Se rostea numele celui drag și „să-i fie de suflet”
- Sunt credințe din bătrâni, nu dovezi, dar aduc alinare celui rămas
Se crede că, atunci când visezi un om drag care s-a dus, e semn că trebuie să-i dai de pomană, iar gestul acesta, mai presus de orice, aduce pace celui rămas. Nu e despre frică, ci despre dor și despre felul nostru de a ne arăta dragostea și după ce cei dragi nu mai sunt.
Pomana, o lumânare și o rugăciune nu costă mult, dar mângâie inima. Voi ce ați auzit din bătrâni despre visele cu cei dragi plecați? Spuneți-ne în comentarii ce credințe ați prins de la bunici și părinți.
Vrei mai multe rețete delicioase?
Urmărește-ne pe Facebook pentru rețete noi în fiecare săptămână.