Te-ai obișnuit să-l vezi atârnând la fereastră de ziua națională, dar foarte puțini știu cum a ajuns să arate așa. Steagul tricolor românesc (roșu, galben, albastru) și-a căpătat forma actuală în secolul XIX, nu cu sute de ani în urmă, cum cred mulți. Și aici începe partea surprinzătoare.
Adevărul e că, până atunci, culorile noastre se plimbau în tot felul de combinații. Ordinea de azi, benzile verticale și înțelesul lor s-au fixat abia acum vreo 170 de ani. Hai să vezi cum.
Cum a căpătat steagul tricolor românesc forma actuală
Forma de azi, cu trei benzi verticale egale, s-a impus în jurul Revoluției de la 1848. Atunci tricolorul a devenit pentru prima dată un simbol oficial al dorinței de unire și libertate, iar dispunerea verticală a culorilor a fost inspirată direct de drapelul Franței revoluționare.
Înainte de asta nu exista o regulă fixă. Culorile apăreau și orizontal, și în ordini diferite, de la o provincie la alta. Tocmai de aici vine și confuzia de mai târziu legată de roșu, galben și albastru.
Forma verticală a fost confirmată oficial mult mai târziu, prin lege, în timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza, în 1861, și reconfirmată în Constituția din 1866.
De unde vin culorile roșu, galben și albastru
Culorile nu au fost inventate în 1848. Albastrul, galbenul și roșul apar separat, de secole, pe steagurile și stemele medievale ale Munteniei și Moldovei. Pașoptiștii doar le-au strâns laolaltă într-un singur simbol.
Albastrul și galbenul erau prezente de mult în însemnele Țării Românești. Roșul s-a adăugat ca semn al curajului și al jertfei.
Iată o curiozitate istorică interesantă. Înțelesul pe care îl atribuim culorilor, libertate, dreptate și frăție, a fost popularizat tot în secolul al XIX-lea. Potrivit istoricilor, aceste asocieri sunt simbolice, atribuite ulterior, nu fixate printr-un act oficial din epocă.
Revoluția de la 1848, momentul care a schimbat totul
Aici se schimbă totul. Pe 26 iunie 1848, Guvernul provizoriu de la București a decretat tricolorul ca drapel național, cu deviza „Dreptate, Frăție”. Pentru prima oară, steagul devenea cu adevărat al românilor.
După Unirea Principatelor din 1859, sub Cuza, tricolorul a fost adoptat tot mai larg ca steag comun. În anii următori a primit și recunoaștere oficială ca drapel al statului.
Nu întâmplător, Ziua Drapelului Național se sărbătorește azi pe 26 iunie, exact data acelui decret.
Greșeala pe care mulți români o fac cu ordinea culorilor
Și acum partea care îi surprinde pe cei mai mulți. Ordinea corectă, dinspre bară spre exterior, este albastru, galben, roșu, nu roșu, galben, albastru, cum apare adesea în vorbirea de zi cu zi.
Banda albastră stă întotdeauna lângă lance. Galbenul este la mijloc, iar roșul în partea exterioară, spre capătul liber al steagului.
E o greșeală atât de des întâlnită, încât mulți pun steagul invers fără să-și dea seama. Tot de aici vine și confuzia cu drapelele Ciadului sau Andorrei, foarte asemănătoare ca nuanțe.
Reține pe scurt povestea tricolorului
Dacă vrei să ții minte doar esențialul, iată-l:
- Forma actuală, cu benzi verticale, s-a fixat în secolul al XIX-lea
- Revoluția de la 1848 a impus tricolorul ca simbol național, decretat pe 26 iunie
- Culorile vin din stemele vechilor Țări Române, Muntenia și Moldova
- Ordinea corectă este albastru, galben, roșu, dinspre bară spre exterior
Așadar, steagul tricolor românesc (roșu, galben, albastru) și-a căpătat forma actuală în secolul XIX, nu într-un trecut îndepărtat, cum am crede. O bucată de istorie pe care o purtăm cu mândrie, dar pe care puțini o cunosc cu adevărat.
Tu știai povestea asta sau te-a luat prin surprindere? Spune-ne în comentarii cum așezi steagul acasă, cu albastrul lângă bară sau nu.
Vrei mai multe rețete delicioase?
Urmărește-ne pe Facebook pentru rețete noi în fiecare săptămână.