Ne amintim mâna care ne-a ținut prima dată creionul, vocea care ne-a citit prima poveste și zâmbetul de la ușa clasei în prima zi de școală. Învățătorii pun temelia, pe ce ne-au învățat ei se sprijină tot ce am ajuns să fim, fiindcă ei ne deschid ușa către litere, cifre și primele reguli de viață.
Nu e o vorbă goală. În anii micii școlarități, mintea copilului prinde totul ca buretele, iar ceea ce așază dascălul atunci rămâne pentru toată viața.
De ce spunem că învățătorii pun temelia
Primii patru ani de școală, de la clasa pregătitoare până la a patra, prind etapa în care creierul copilului are cea mai mare putere de a învăța. Tot ce vine mai târziu, în gimnaziu, la liceu și în meserie, se reazemă pe acest început.
Gândește-te puțin. Primul cuvânt scris singur, prima carte citită fără ajutor, primul calcul rezolvat corect, toate au trecut prin mâinile învățătoarei sau ale învățătorului nostru.
Iar rolul lor merge mult dincolo de materie. Ne-au dat răbdare, încredere și primii pași spre disciplină, lucruri pe care niciun manual nu le predă singur.
Ce ne-au învățat și ducem cu noi toată viața
Cele mai prețioase lecții ale dascălilor din primii ani nu stau în manuale. Ele se văd în felul în care ne-au format caracterul, învățându-ne să fim cinstiți, să nu renunțăm și să credem în noi.
Ne-au învățat să citim și să scriem, deprinderi pe care le folosim în fiecare zi. Ne-au arătat că munca cere răbdare și că ce începem trebuie dus până la capăt. Ne-au învățat să ne purtăm frumos cu ceilalți și să cerem iertare când greșim.
Și mai presus de toate, ne-a rămas în suflet acel „poți, mai încearcă o dată”, vorba care ne-a împins înainte de atâtea ori.
Când recunoștința față de învățători se simte cel mai puternic
Începutul lui septembrie aduce înapoi emoția primei zile de școală. Ghiozdanul nou, mirosul de creioane proaspete, tabla plină de litere scrise cu creta și mâna caldă a doamnei care ne aștepta la ușă.
De aceea toamnă este momentul firesc să le mulțumim. Mulți dintre noi păstrăm amintirea „doamnei învățătoare” mai vie decât a oricărui profesor de mai târziu, fiindcă legătura din primii ani era una aproape de familie.
Iar când ne ducem propriii copii la școală, retrăim totul din nou, ca și cum am fi iarăși cei de șase ani de la prima oră.
Cum le arătăm respect și prețuire
Cel mai frumos mod de a-i cinsti pe învățători este să le rostim numele cu recunoștință și să le spunem, fie și după mulți ani, cât de mult au contat pentru noi. Un gând bun ajunge departe.
Un mesaj scurt, o vizită, o floare la început de an le bucură ziua. La fel de mult contează vorbele frumoase pe care le spunem copiilor noștri despre dascălii lor și exemplul nostru, faptul că prețuim educația așa cum au făcut-o ei.
Reține esențialul despre dascălii noștri
Iată, pe scurt, ce contează cel mai mult despre cei care ne-au pus condeiul în mână:
- Pun temelia: primele litere, primele cifre, primele reguli de viață
- Formează caracterul, nu doar mintea
- Începutul de an școlar e momentul potrivit pentru recunoștință
- Un nume rostit cu drag e cel mai cald semn de respect
Învățătorii pun temelia, pe ce ne-au învățat ei se sprijină tot ce am ajuns să fim, iar a le mulțumi nu costă nimic și înseamnă enorm. Un singur gând bun, rostit cu inima, ajunge până la cei care ne-au pus condeiul în mână.
Așa că hai să le facem numele cunoscut. Scrie în comentarii numele învățătoarei sau al învățătorului care te-a învățat să citești și distribuie mai departe, ca mesajul să ajungă la cât mai mulți foști elevi care le poartă recunoștință.
Vrei mai multe rețete delicioase?
Urmărește-ne pe Facebook pentru rețete noi în fiecare săptămână.