Albinele „dansează” ca să-și arate unele altora unde sunt florile cele mai bune — o frumoasă lecție de ajutor între ele.

Ai văzut vreodată o albină harnică pe o floare scăldată în soare, mutându-se de la o petală la alta fără grabă? În spatele acelui zbor liniștit stă una dintre cele mai frumoase povești din natură. Albinele „dansează” ca să-și arate unele altora unde sunt florile cele mai bune, o frumoasă lecție de ajutor între ele, pe care merită să o cunoaștem.

Nu e o poveste, ci un fapt descifrat de știință. Și, odată ce o înțelegi, n-o să mai privești niciodată o albină la fel.

Dansul albinelor, un limbaj prin care își arată drumul spre flori

O albină care găsește un câmp plin de nectar nu păstrează vestea pentru ea. Se întoarce la stup și face un dans special, numit „dansul agitat”, prin care le spune surorilor exact în ce direcție și la ce distanță se află florile bune.

Mișcarea seamănă cu cifra opt, repetată iar și iar. Unghiul dansului față de verticala fagurelui arată direcția florilor în raport cu soarele, iar durata legănării spune distanța, cam o secundă pentru fiecare kilometru.

În întunericul stupului, celelalte albine nu văd nimic, însă „citesc” vibrațiile aripilor și mirosul florii adus pe corpul cercetașei. Cercetătorul Karl von Frisch a descifrat acest limbaj și a primit pentru el Premiul Nobel, în 1973. Cu cât florile sunt mai bogate, cu atât albina dansează mai aprins.

Ce ne învață albinele despre ajutorul dintre noi

Gândește-te o clipă la simplitatea acestui gest. O albină găsește belșugul și, în loc să-l țină ascuns, cheamă tot stupul la masă.

Aici stă adevărata lor putere. O singură albină produce în toată viața ei, cam cinci, șase săptămâni vara, mai puțin de o linguriță de miere. Borcanul auriu de pe masa noastră e rodul a zeci de mii de vietăți care lucrează laolaltă, ca o familie unită.

Pentru o jumătate de kilogram de miere, albinele unei colonii zboară împreună o distanță cât de câteva ori ocolul Pământului și ating milioane de flori. Niciuna nu strânge singură. Asta e lecția lor caldă, că împărțim ce găsim și creștem împreună.

De ce merită să prețuim și să ocrotim albinele

Fără albine, masa noastră ar fi mult mai săracă. Ele polenizează florile, livezile și câmpurile din care vin fructele, legumele și semințele pe care le mâncăm zi de zi.

România este printre primii producători de miere din Europa, cu mierea de salcâm, tei și floarea-soarelui căutată peste tot. Putem ajuta și noi aceste vietăți chiar din curtea noastră, prin gesturi mici.

Iată câteva lucruri simple care fac o diferență reală pentru albine:

• Lasă un petic de flori sălbatice în grădină, ca să aibă hrană.
• Stropește pomii și legumele seară târziu, nu ziua, când albinele zboară.
• Pune vara o farfurioară cu apă și câteva pietricele, ca să bea fără să se înece.

Așa le mulțumim, în felul nostru, pentru tot ce fac.

Întreabă-te și tu și spune-ne în comentarii

Data viitoare când vezi o albină pe o floare, oprește-te o clipă. În spatele acelui zbor mărunt se ascunde o muncă neobosită și o grijă pe care rar o vedem la noi, oamenii.

Albinele „dansează” ca să-și arate unele altora unde sunt florile cele mai bune, o frumoasă lecție de ajutor între ele, de la care avem cu toții ce învăța. Hai să le prețuim și să le ocrotim, fiindcă de ele atârnă mai mult decât credem.

Dați un like dacă prețuiți munca albinelor! Voi ce simțiți când vedeți o albină pe floare? Spuneți-ne în comentarii și distribuiți postarea, ca să afle cât mai mulți povestea lor.