Era o singură zi pe an când satul întreg se uita la fete și la neveste, nu la munca lor, ci la frumusețea și la bucuria lor. Drăgaica era „sărbătoarea femeilor”: ziua în care fetele și nevestele erau în centru, cu cununi de flori pe cap și cântec pe buze. Cădea pe 24 iunie, de Sânziene, în miezul verii.
Hai să descoperim împreună de ce această zi le aparținea cu adevărat, ce făceau femeile în ea și cum o poți readuce, simplu, în casa ta.
De ce Drăgaica era socotită sărbătoarea femeii
Drăgaica era ziua în care toate gesturile importante treceau prin mâinile femeilor. Pe 24 iunie, de Sânziene, fetele și nevestele tinere stăteau în mijlocul atenției, iar bărbații rămâneau, de regulă, doar privitori. Numele vine de la „drăgaice”, fetele frumoase îmbrăcate în alb care întruchipau spiritul sărbătorii.
Asocierea cu florile nu e întâmplătoare. Ziua cade aproape de cea mai lungă zi din an, când câmpul e plin de sânziene galbene, iar oamenii legau această bogăție de rodnicie, de soare și de dragoste. Femeile, prin firea lor legată de viață și de naștere, deveneau astfel stăpânele zilei.
Suna ca o sărbătoare oarecare? Nu era deloc așa.
Cine erau drăgaicele și ce rol aveau fetele
Drăgaicele erau cete de fete tinere care colindau satul jucând și cântând. Una dintre ele, cea mai frumoasă și mai harnică, era aleasă „mireasă”, îmbrăcată în alb, cu cunună și voal, și conducea tot alaiul prin sat. Etnografi precum Ion Ghinoiu au consemnat aceste cete de fete mai ales în Muntenia și Oltenia.
Ceata se forma din fete nemăritate, care respectau câteva reguli simple. Trebuiau să fie curate, vesele și să cunoască jocul și cântecele. Mergeau din casă în casă și jucau Drăgaica în curte, iar gospodinele le primeau cu drag.
Pentru jocul lor, fetele primeau în dar ouă, făină, colaci sau bănuți. Era felul satului de a le mulțumi că aduc noroc și belșug la fiecare poartă.
Cununile de sânziene, podoaba femeilor în ziua lor
Cununile de sânziene se împleteau din florile galbene culese chiar în dimineața de 24 iunie, înainte de răsărit, cât era roua pe ele. După ce se ridică roua, florile își pierd din miros și din puterea legată în tradiție, așa că momentul culesului conta enorm.
O cunună se face repede, în vreo 10 minute, dacă ai florile la îndemână. Iată pașii simpli:
- Adună un braț de sânziene galbene cu tulpina lungă, vreo 20-30 de fire.
- Leagă 3-4 fire la un capăt, ca să ai un început solid.
- Răsucește tulpinile una peste alta, adăugând câte un fir nou la fiecare câțiva centimetri.
- Închide cercul prinzând capetele între ele și potrivește-l pe cap.
Cununa gata se purta pe cap, apoi se arunca pe acoperiș. Dacă rămânea agățată acolo, se credea că anul va fi bun și că fata se va mărita; dacă aluneca jos, era semn rău. Altele se puneau la poartă, la fereastră sau la icoană.
Descântecele și „puterea” femeilor de Sânziene
De Sânziene, femeile aveau, în credința populară, puterea de a descânta pentru dragoste, sănătate și rod. Plantele culese în această zi erau socotite cele mai puternice din an, iar femeile știau exact când și cum să le folosească.
Fetele de măritat puneau flori de sânziene sub pernă în noaptea de 23 spre 24 iunie, ca să își viseze ursitul. Multe se rostogoleau prin roua dimineții sau se spălau cu ea, pentru piele frumoasă și sănătate tot anul.
Femeile mai în vârstă erau păstrătoarele leacurilor și ale obiceiurilor. Ele țineau minte descântecele și le treceau mai departe, din mamă în fiică, ca pe o moștenire de preț.
De ce ziua fetelor și a florilor mai contează și azi
Ziua fetelor de Sânziene a rămas un simbol al frumuseții și al legăturii dintre femei și natură. De la ea și-a luat numele și unul dintre cele mai vechi târguri din țară, Târgul Drăgaicii de la Buzău, atestat de secole.
O poți readuce acasă fără efort. Împletește o cunună de sânziene galbene, sau de flori de câmp galbene dacă nu găsești specia exactă, și atârn-o la ușă. Se usucă frumos și o poți păstra peste an. Un buchet pus la icoană e un alt gest mic și cald.
E și o ocazie minunată de a aduna femeile din familie. Mama, fiica, bunica, toate la un loc, împletind flori și povestind, exact ca odinioară.
Reține esențialul despre Drăgaica femeilor
Iată, pe scurt, lucrurile de ținut minte despre această sărbătoare:
- Data: 24 iunie, de Sânziene, aproape de cea mai lungă zi din an.
- Florile: sânziene galbene, culese dimineața devreme, cât e roua pe ele.
- Fetele: cete în alb, cu cununi, jucând și cântând prin sat.
- Femeile: descântece de dragoste, leacuri, păstrarea obiceiurilor.
- Azi: o cunună de flori, gata în 10 minute, e cel mai simplu mod de a marca ziua.
Drăgaica era „sărbătoarea femeilor”: ziua în care fetele și nevestele erau în centru, cu florile, cântecul și norocul în mâinile lor. O zi întreagă numai a lor, într-o lume în care munca le ocupa tot restul anului.
Tocmai de aceea merită păstrată și dăruită mai departe. Culege un braț de sânziene în dimineața de 24 iunie, împletește o cunună alături de fetele și femeile din familia ta și lasă această frumusețe veche să trăiască mai departe, an de an.
Vrei mai multe rețete delicioase?
Urmărește-ne pe Facebook pentru rețete noi în fiecare săptămână.