Pe 24 iunie, satul se trezea altfel. Era ziua în care fetele se găteau ca de cea mai mare sărbătoare, iar dacă te întrebi cum se găteau fetele de Drăgaica, cu ie, salbă și cunună, răspunsul e o poveste întreagă despre tinerețe și cinste. Fiecare piesă de port avea un rost și un înțeles știut de tot satul.
Și uite cum, peste ani, întrebarea rămâne aceeași. Tu mai păstrezi un costum popular în casă, prin lada bunicii?
Ce era alaiul Drăgaicei și cum se găteau fetele
Alaiul Drăgaicei era un grup de fete tinere, de obicei între 5 și 9, mereu număr impar, care colindau hotarul satului în dimineața de 24 iunie. Sărbătoarea cade peste Sânziene și peste Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul, iar în Muntenia, Oltenia și Dobrogea i se spune Drăgaica.
Fetele jucau și cântau prin ogoarele cu grâu copt, gestul fiind legat de rod și de ferirea recoltei. Se găteau de la vârsta măritișului, semn că erau fete mari, nemăritate.
Atmosfera zilei rămânea de neuitat. Praf ridicat de joc, salbe care zornăiau la fiecare pas și un cântec care se auzea din capătul satului.
Ia, inima costumului de Drăgaica
Ia era piesa de bază a portului. O cămașă albă din pânză de in, cânepă sau bumbac, cusută cu altiță, banda brodată de pe umăr, și cu râuri care coborau pe mânecă.
Ia de sărbătoare se deosebea net de cea purtată zilnic. Cea de zi cu zi era simplă, pe când cea de Drăgaica avea altița densă, cu motive geometrice și florale care arătau zona de unde venea fata.
Tocmai de aceea se cosea cu luni înainte. O ie lucrată de mână cere zeci de ore de muncă, iar fata o scotea din ladă doar la sărbători mari, apoi o împăturea cu grijă la loc.
Fota, brâul și catrința. Ce purta fata peste ie
Peste poale, fata îmbrăca fota, o țesătură groasă din lână prinsă în talie. Aici mulți se încurcă, așa că merită lămurit.
Fota e dintr-o singură bucată de țesătură care se înfășoară în jurul taliei, des întâlnită în Muntenia și Oltenia, deseori închisă la culoare, cu vrâste verticale. Catrința e formată din una sau două piese mai mici, prinse în față și în spate. Vâlnicul e o fotă creață, plisată, specifică Olteniei. Nu sunt sinonime, chiar dacă lumea le amestecă.
Peste toate venea brâul țesut și betele înguste. Brâul strângea fota în talie, dar avea și rol de a ține mijlocul drept la joc, ore în șir.
Salba de galbeni, semn de cinste și de stare
Salba era șiragul de monede purtat la gât. Cu cât era mai grea și mai lungă, cu atât familia trecea drept mai înstărită.
Monedele erau de argint sau de aur, galbeni vechi sau monede austro-ungare, strânse an de an. Salba trecea din mamă în fiică, ca parte din zestre purtată la vedere.
Avea și un al doilea rost. În credința populară, argintul alunga răul, așa că salba apăra fata, nu doar o împodobea. Lângă ea stăteau cerceii și mărgelele colorate.
Cununa de flori și vălul alb, podoaba de pe creștet
Pe cap, fata purta cununa împletită din flori de câmp și vălul alb. Albul vestea curăția și statutul de fată nemăritată, spre deosebire de femeile căsătorite, care legau marama în cap.
Cununa se făcea din spice de grâu, sânziene galbene, busuioc și maci. Sânzienele galbene erau legate de soarele aflat la putere maximă în jurul solstițiului de vară, pe 21 iunie.
După sărbătoare, florile nu se aruncau. Se puneau la icoană sau sub pernă, în obiceiuri legate de vis și de ursit, păstrate pentru noroc și sănătate.
Cum se deosebea „Drăgaica” din fruntea alaiului
Fata aleasă să conducă alaiul se gătea diferit de celelalte. Purta cununa cea mai bogată, vălul cel mai lung și uneori sabia tatălui, ca să se vadă cine e în frunte.
O alegeau de obicei pe cea mai înaltă și mai frumoasă, dintr-o familie cu nume bun în sat. Maramă albă și lungă, pas hotărât, ea dădea tonul cântecului și al jocului.
Reține esențialul despre portul de Drăgaica
Iată, pe scurt, piesele care alcătuiau portul de Drăgaica și ce însemna fiecare:
- Ia albă cusută cu altiță, din in sau bumbac, scoasă doar la sărbători mari
- Fota din lână prinsă cu brâul țesut, diferită de catrință și de vâlnic
- Salba de galbeni la gât, semn de cinste, zestre și protecție cu argint
- Cununa din spice, sânziene și busuioc, plus vălul alb, doar pentru fete nemăritate
- Drăgaica din frunte, gătită mai bogat, cu văl lung și cunună mai mare
Iile vechi, lucrate de mână, ajung azi de la câteva sute la câteva mii de lei, iar Ziua Universală a Iei, marcată chiar pe 24 iunie, a readus portul în prim-plan. Dacă vrei să le păstrezi, spală-le manual în apă rece, usucă-le la umbră întinse pe orizontală și ține-le împăturite în bumbac sau hârtie, niciodată în pungi de plastic, care aduc mucegai. Muzee precum Muzeul ASTRA din Sibiu sau Muzeul Național al Țăranului Român păstrează colecții întregi de astfel de costume.
Acum știi cum se găteau fetele de Drăgaica, cu ie, salbă și cunună, fiecare piesă spunând ceva despre tinerețea și cinstea lor. Dacă mai ai în casă ia bunicii sau o salbă veche, scoate-o din ladă și arat-o, fiindcă astfel de comori merită ținute vii. Tu mai păstrezi un costum popular în casă?
Vrei mai multe rețete delicioase?
Urmărește-ne pe Facebook pentru rețete noi în fiecare săptămână.