Dacă ai urcat vreodată în munte într-o dimineață rece de octombrie, poate ai auzit un sunet care îți face pielea de găină. Un muget gros, prelung, care vine de nicăieri și se duce peste creste, ca un strigăt al pădurii însăși.
Acela este cerbul. Cerbul carpatin boncăluiește toamnă, iar sunetul lui răsună peste văi întregi, ducând cu el o poveste veche de când lumea, despre putere, dorință și grija unui mascul față de cârdul lui de ciute.
Ce este boncănitul cerbului carpatin și de ce ne emoționează atât de tare
Boncănitul cerbului este chemarea pe care cerbul o scoate în sezonul împerecherii, un răget gutural care se aude la 2 până la 3 kilometri depărtare în aerul rece al dimineții. Nu este un semn că animalul ar fi rănit, cum cred mulți, ci un strigăt al instinctului.
Sunetul stă undeva între muget, geamăt și răget. Pornește adânc din piept, urcă, se sparge și se stinge tremurat peste vale.
Ne emoționează tocmai pentru că e atât de sălbatic. Într-o lume plină de zgomote făcute de om, glasul cerbului ne amintește că pădurile noastre sunt încă vii.
Când și de ce boncăluiește cerbul carpatin
Cerbul carpatin se aude mai ales toamnă, între jumătatea lui septembrie și jumătatea lui octombrie, cu vârful în ultima decadă din septembrie. Atunci ciutele sunt pregătite de împerechere, iar masculii intră în febra disputelor.
Răcoarea declanșează totul. Pe măsură ce nopțile se răcesc, masculul aproape că nu mai mănâncă și poate slăbi până la 20% din greutate în câteva săptămâni.
Își umflă gâtul, întinde grumazul și își strigă prezența. Se tăvălește în noroi și urină ca să-și amplifice mirosul, un alt semnal de forță către rivali.
Ce ascunde, de fapt, glasul cerbului peste văi
Glasul gros al cerbului este o adevărată carte de vizită. Cu cât răgetul este mai des și mai puternic, cu atât masculul pare mai matur și mai de temut în ochii celorlalți.
De multe ori, totul se rezolvă din glas, fără luptă. Doi masculi se măsoară de la distanță și cel mai slab pleacă.
Când nu, urmează duelul. Își încleștează coarnele, care cântăresc 5 până la 8 kilograme și au 10 până la 14 ramuri, iar înfruntarea poate dura minute întregi. Rareori, coarnele se blochează și amândoi pier.
Iar cerbul dominant nu strigă degeaba. El păzește un cârd de ciute de 5 până la 20 de exemplare, pe care le apără cu un devotament care impresionează.
Unde poți auzi boncănitul în fauna României
Boncănitul se aude cel mai bine în pădurile de munte din Carpați, în zonele liniștite și împădurite, în zori și la asfințit. Atunci liniștea lasă sunetul să călătorească până departe.
Locurile clasice sunt Munții Apuseni, Retezatul, Făgărașul și Bucegii, dar și pădurile de la poale, din zona Zărneștiului sau a Hațegului. România adăpostește cea mai mare populație de cerb carpatin din Europa, iar Romsilva și unele fonduri de vânătoare organizează toamnă „ascultarea boncănitului” ca activitate de ecoturism.
Ascultă însă cu respect. Păstrează cel puțin 100 de metri distanță, fiindcă un mascul în călduri poate deveni agresiv, și nu te apropia niciodată de pui.
Reține pe scurt despre boncănitul cerbului
Iată, pe scurt, esențialul despre boncănitul cerbului carpatin:
- Sezonul: toamnă, mai ales mijlocul lui septembrie până la mijlocul lui octombrie
- Motivul: împerecherea și disputa pentru ciute
- Sunetul: gros, prelung, se aude la 2 până la 3 kilometri
- Cel mai bine se aude: în zori și la asfințit, în liniștea pădurii
- Distanța sigură de observare: minimum 100 de metri
Toamnă în Carpați are un glas al ei, iar acela e boncănitul. Cerbul carpatin boncăluiește toamnă, iar sunetul lui răsună peste văi întregi, amintindu-ne ce comoară sălbatică avem la doi pași de casă.
Tu ai auzit vreodată acest strigăt al pădurii? Spune-ne în comentarii în ce colț de țară te-a prins, și reacționează cu inimă dacă iubești fauna României.
Vrei mai multe rețete delicioase?
Urmărește-ne pe Facebook pentru rețete noi în fiecare săptămână.