A fost o vreme când câmpiile României erau străbătute de o pasăre uriașă, mândră și greoaie, care se plimba prin lanuri ca un mic regat pe picioare. Dropia, una dintre cele mai grele păsări zburătoare, mai poate fi văzută rar în câmpiile noastre, iar fiecare întâlnire cu ea este astăzi un noroc adevărat.
Bunicii noștri o știau bine. Pentru noi, a rămas mai mult o amintire și o poveste care merită spusă mai departe, ca să nu o uităm.
Ce este dropia și de ce o numim gigantul cerului românesc
Imaginează-ți o pasăre înaltă aproape cât un copil, care zboară. Asta e dropia, un adevărat colos cu pene.
Masculii adulți ajung la 12 până la 16 kilograme, iar cele mai mari exemplare au depășit 18 kg, cu o anvergură a aripilor de peste 2,4 metri. Femelele sunt mult mai mici, în jur de 3,5 până la 5 kg, una dintre cele mai mari diferențe de mărime dintre sexe din toată lumea păsărilor.
Penajul ei ruginiu, tărcat cu negru, și gâtul gri-albăstrui o fac inconfundabilă. Spre deosebire de ce cred mulți, dropia chiar zboară, dar cu bătăi rare și puternice de aripi, după ce aleargă mai întâi pe pământ ca să prindă avânt. Astăzi o mai poți zări, foarte rar, mai ales în Câmpia de Vest.
De ce dropia a devenit atât de rară în câmpiile noastre
La începutul secolului trecut existau mii de exemplare în Bărăgan, Dobrogea și Câmpia Transilvaniei. Acum au rămas doar câteva, văzute izolat.
Ce s-a întâmplat? Pământul s-a schimbat. Pășunile și fâșiile de iarbă s-au transformat în lanuri uriașe, arate cu mașini grele, stropite cu pesticide. Dropia a rămas fără casă și fără hrană.
La asta s-au adăugat vânătoarea din trecut și liniile electrice de înaltă tensiune, de care pasărea se lovește pentru că zboară greu și jos. Fiind extrem de sperioasă, fuge de om de la sute de metri și își părăsește cuibul la cel mai mic deranj.
Instinctul matern al dropiei, o poveste care impresionează
Aici e partea care îți strânge inima. Femela de dropie clocește singură 2 sau 3 ouă direct pe pământ, ascunsă în iarba înaltă, fără niciun cuib adevărat.
Stă nemișcată ore în șir, ca să nu-și trădeze ascunzătoarea. La cel mai mic semn de pericol, își piticește puii în vegetație și îi acoperă cu propriul trup. Această loialitate față de cuib o face și mai fragilă în fața omului, fiindcă preferă să stea decât să fugă.
Puii rămân lângă ea până toamnă târziu. Legătura strânsă dintre mamă și pui, în primele săptămâni, decide dacă micuții vor supraviețui sau nu.
Curajul masculilor și dansul lor spectaculos de primăvară
Primăvara, masculii oferă unul dintre cele mai uimitoare spectacole din natura noastră. Își răsfrâng penele albe și se umflă ca un balon imens, vizibil de la sute de metri prin iarbă.
Acest ‘înflorit al dropiei’ este felul lor de a cuceri femela. Cu cât pata albă e mai mare și mai strălucitoare, cu atât masculul pare mai puternic și mai sănătos. De acest moment depinde dacă specia va mai avea pui în anul ce vine.
Ce putem face ca dropia să nu dispară pentru totdeauna
Vestea bună e că nu totul e pierdut. Dropia este o specie strict protejată în România, iar salvarea ei stă și în mâinile noastre.
Cel mai mult ajută păstrarea câmpiilor naturale și a zonelor liniștite, mai ales în perioada de cuibărit. Fâșiile de iarbă și culturile lăsate mai rar la marginea ogoarelor oferă adăpost păsării. Dacă vezi vreodată o dropie, cel mai bun lucru e să nu te apropii și să anunți Societatea Ornitologică Română.
Reține esențialul despre dropie
Iată câteva lucruri importante de ținut minte despre această pasăre rară:
- Una dintre cele mai grele păsări zburătoare din lume, până la 16 kg
- Aproape dispărută din câmpiile noastre din cauza omului și a agriculturii intensive
- Femela își apără cuibul și puii cu un curaj rar întâlnit
- Specie strict protejată, ce mai supraviețuiește izolat în Câmpia de Vest
Dropia, una dintre cele mai grele păsări zburătoare, mai poate fi văzută rar în câmpiile noastre, iar asta ține de fiecare dintre noi. O pasăre atât de mare, dar atât de fragilă, ne arată cât de mult contează grija față de natura din jur.
Poate că o vom mai vedea și noi, și copiii noștri, plimbându-se mândră prin lan. Tu ai văzut vreodată o dropie cu ochii tăi? Spune-ne în comentarii unde și când, iar dacă povestea ei te-a impresionat, etichetează pe cineva drag care ar trebui să o citească.
Vrei mai multe rețete delicioase?
Urmărește-ne pe Facebook pentru rețete noi în fiecare săptămână.