Veverițele se prefac că îngroapă mâncare ca să păcălească hoții care le privesc.

Stai liniștit pe o bancă în parc și o vezi cum sapă febril o gropiță, lasă ceva înăuntru, acoperă cu frunze și pleacă mândră. Ai zice că și-a pus la adăpost cina. Doar că, de multe ori, groapa aceea e goală.

Veverițele se prefac că îngroapă mâncare ca să păcălească hoții care le privesc, iar trucul lor e mult mai isteț decât pare. Hai să vedem cum funcționează această mică șmecherie de pădure.

De ce se prefac veverițele că îngroapă mâncarea

Nu e nicio glumă, e o tactică de supraviețuire. Veverița mimează îngroparea hranei printr-un gest fals, fără să lase nimic în pământ, tocmai ca să deruteze animalele care o urmăresc și i-ar putea fura proviziile.

Cercetătorii numesc acest comportament „deceptive caching”, adică ascunzători înșelătoare. Gestul apare mai ales atunci când veverița simte că e spionată de alte veverițe sau de păsări gata să-i șterpelească mâncarea.

Un studiu publicat în revista de specialitate Animal Behaviour a arătat că frecvența acestor înmormântări false crește vizibil când animalul se simte urmărit. Practic, cu cât sunt mai mulți ochi pe ea, cu atât face mai multe gropi goale.

Cum funcționează păcăleala micilor strângătoare

Toată reprezentația durează câteva secunde, dar e bine pusă la punct. Veverița sapă o groapă, se preface că pune ghinda înăuntru, apoi bate pământul și frunzele deasupra, exact ca și cum ar fi ascuns o comoară.

Adevărata provizie rămâne ascunsă în labă sau în gură și e îngropată mai târziu, în altă parte, când nu o vede nimeni. O singură veveriță poate face zeci de astfel de gropi false într-o zi.

Și uite partea cea mai isteață. Dacă observă că tot e spionată, schimbă imediat locul real de ascundere. Nu te lasă să-i prinzi rețeta.

Ce ne spune asta despre inteligența animalelor de pădure

Aici devine cu adevărat fascinant. Acest comportament arată că veverițele înțeleg că un „concurent” le poate vedea și le poate fura mâncarea, o formă rară de gândire pe care biologii o numesc înșelăciune tactică, întâlnită altfel la corbi și la maimuțe.

Memoria lor spațială e și ea uimitoare. O veveriță cenușie poate îngropa câteva mii de ghinde și nuci într-o singură toamnă, împrăștiate în sute de ascunzători, și își amintește o bună parte din ele pe tot parcursul iernii, ajutându-se de repere și de miros.

De ce este important acest instinct pentru supraviețuire

Pentru o veveriță, proviziile ascunse toamnă fac diferența dintre viață și moarte. Spre deosebire de ce cred mulți, veverițele nu hibernează, ci rămân active iarna și se bazează tocmai pe ce au strâns peste vară.

O iarnă grea poate distruge o mare parte din rezervele prost ascunse, așa că păcălirea hoților devine vitală. Iar ghindele cu adevărat uitate au și ele un rost frumos, multe dintre ele dau naștere unor stejari noi.

Ce să reții despre istețimea veverițelor

Pe scurt, iată cele mai importante semne ale acestei șiretenii de pădure:

  • Mimează îngroparea hranei ca să-i deruteze pe hoții care le privesc
  • Sapă zeci de gropi false pe zi și ascund proviziile reale separat
  • Își amintesc sute de ascunzători pe tot parcursul iernii
  • Schimbă locul real dacă simt că sunt urmărite

În România întâlnim mai ales veverița roșie, prin parcuri și păduri, o specie protejată. Dacă vrei să o ajuți, oferă-i alune crude, nuci sau semințe nesărate, niciodată alune prăjite, sărate sau produse de panificație, fiindcă îi fac rău.

Faptul că veverițele se prefac că îngroapă mâncare ca să păcălească hoții care le privesc ne arată câtă minte se ascunde în spatele unui ghemotoc de blană. Data viitoare când vezi una în parc, privește-o cu alți ochi.

Tu ai văzut vreodată o veveriță ascunzând mâncare în parc? Spune-ne în comentarii!