„Visul nu-i decât o umbră a gândului de peste zi” — vorbă bătrânească.

Bunicile noastre aveau o vorbă pe care o spuneau ori de câte ori cineva se trezea cu fața trasă după o noapte zbuciumată. „Visul nu-i decât o umbră a gândului de peste zi”, vorbă bătrânească ce s-a transmis din gură în gură, la gura sobei, din moși-strămoși. O înțelepciune simplă, dar care prinde adevărul mai bine decât multe cărți groase.

Pentru cei vârstnici din sat, somnul nu era doar odihnă, ci o oglindă a sufletului. Iată ce credeau bătrânii și ce ne-au lăsat moștenire.

De unde vine vorba „visul nu-i decât o umbră a gândului de peste zi”

Această zicală spune un lucru simplu, visul nu e altceva decât gândurile purtate toată ziua în minte, întoarse spre noi în somn. Bătrânii credeau că noaptea sufletul rumegă grijile și bucuriile zilei, scoțându-le la lumină în vis.

Vorba trecea mai ales de la bunici la nepoți, seară, la căldura sobei. Cei mici o auzeau de la cei vârstnici, fiindcă bătrânii erau cei care păstrau credințele și le dezlegau cu băgare de seamă.

Interesant e că aceeași intuiție o regăsim și în cărțile învățate. Sigmund Freud, în „Interpretarea viselor”, numea aceste frânturi de zi „resturi diurne”. Satul românesc o știa cu vreo patru veacuri mai înainte, fără să fi citit vreo carte.

Ce credeau bătrânii despre vise și somn

Din bătrâni se crede că visele bune vin dintr-o inimă împăcată, iar cele urâte din griji nespuse, lăsate să se adune peste zi. Oamenii de la țară legau visul de starea sufletească, nu de simpla întâmplare.

Ei împărțeau visele în două feluri. Erau „visele goale”, venite din oboseală sau dintr-o mâncare grea seară, și „visele cu tâlc”, socotite semn sau prevestire.

Se mai spunea că visele de dinspre ziuă sunt cele care „se prind” și se adeveresc, pe când cele de cu seară nu se pun la socoteală. Un gând rău dus în pat aducea, ziceau ei, somn zbuciumat.

Vise și semne. Ce se spunea că prevestesc

Bătrânii credeau că anumite vise sunt semne adevărate, nu simplă închipuire, și că trebuie „dezlegate” cu grijă, după cum s-a pomenit din moși-strămoși. Fiecare imagine din vis avea tâlcul ei.

Apa limpede vestea, după credință, bucurie și gânduri curate, în vreme ce apa tulbure era semn de necaz sau supărare. Visul cu cei trecuți în lumea de dincolo se spunea că aduce vreme schimbătoare sau vești.

Visul rău nu se povestea înainte de prânz. Exista chiar obiceiul de a-l spune la fereastră ori la o apă curgătoare, ca să „se ducă pe apă” și să nu se împlinească. Iar un vis frumos nu se zicea până nu se adeverea, ca să nu-l strici.

Obiceiuri de seară din casa bunicii pentru un somn liniștit

Pentru un somn liniștit, fără vise urâte, bătrânii puneau la căpătâi un fir de levănțică și aprindeau o lumânare la icoană. Voiau ca gândurile grele să rămână afară din odaie.

Seară se rostea rugăciunea și se făcea semnul crucii înainte de culcare. Levănțica uscată, pusă sub pernă, alunga mirosul greu și liniștea mintea prin parfumul ei plăcut.

Cel mai de preț rămânea însă împăcarea cu toți ai casei. Nimeni nu punea capul pe pernă supărat, fiindcă din inimă împăcată venea, ziceau ei, somnul cel bun.

Reține pe scurt ce ne-au lăsat bătrânii

Iată, pe scurt, cele mai de seamă credințe despre vise și somn păstrate din bătrâni:

• Visul oglindește gândul de peste zi, așa se credea din străbuni
• Inima împăcată aduce somn liniștit, supărarea aduce vise zbuciumate
• Levănțica la căpătâi și rugăciunea de seară, pentru vise bune
• Visul rău nu se povestea înainte de prânz, ca să nu se împlinească

Așa au înțeles bunicii noștri tainele somnului, cu căldură și credință, fără a le lua drept adevăr dovedit. „Visul nu-i decât o umbră a gândului de peste zi”, vorbă bătrânească ce ne amintește, până astăzi, că o minte liniștită aduce nopți senine.

Astfel de credințe se păstrau prin viu grai, așa cum le-au strâns culegătorii de obiceiuri din satul românesc, precum Tudor Pamfile ori Elena Niculiță-Voronca. Sunt comori de înțelepciune pe care merită să nu le uităm.

Tu ce ai auzit din bătrâni despre vise?

Fiecare casă avea vorbele ei și credințele ei despre somn și vise. Tu ce ai prins de la bunici ori de la părinți? Spune-ne în comentarii cum se zicea la voi în sat, poate că „așa se spunea și la noi” o să le aducă aminte multora de copilărie.