Există o curiozitate care răstoarnă tot ce credeai despre aceste animale. Șobolanii râd când sunt gâdilați, un chițăit de bucurie prea ascuțit pentru urechea noastră. Da, exact ca un copil căruia îi faci cu degetele pe burtică, doar că noi nu prindem deloc sunetul.
Nu e o poveste drăguță, ci un fapt dovedit în laborator. Și, odată ce afli detaliile, n-o să mai privești la fel niciun animal mic.
Da, șobolanii chiar râd, iar știința a dovedit-o
Sunetul există, doar că tu nu îl auzi. Șobolanii scot un chițăit de aproximativ 50 de kilohertzi când sunt gâdilați sau se joacă, mult peste limita auzului uman, care se oprește pe la 20 de kilohertzi.
E un sunet complet diferit de cel de frică, emis la circa 22 de kilohertzi. Practic, au un „râs” și un „țipăt”, două lucruri separate.
Neurobiologul Jaak Panksepp, de la Washington State University, a documentat fenomenul încă din 1997 și l-a numit, fără ocolișuri, râs. Ca să-l audă, cercetătorii folosesc un detector de ultrasunete care coboară frecvența până ajunge în spectrul pe care îl prindem noi.
Ce ne arată râsul șobolanilor despre emoțiile animalelor
Bucuria nu e o invenție omenească. Râsul acestor animale demonstrează că emoțiile pozitive au rădăcini vechi în creierul mamiferelor, iar jocul și plăcerea le activează aceleași zone ca la noi.
Un studiu publicat în 2016 în revista Science, condus de cercetători de la Humboldt University din Berlin, a arătat ceva surprinzător. Șobolanii alergau după mâna omului ca să fie gâdilați din nou, mai ales pe ceafă și pe burtă, exact zonele atinse în joaca dintre ei.
Dar buna dispoziție depinde de context. Dacă animalul e speriat sau pus sub o lumină puternică, chițăitul de bucurie dispare. Iar puii râd mai mult decât adulții, la fel ca la orice mamifer care se joacă mai cu poftă.
Cât de inteligente și sensibile sunt aceste animale, de fapt
Sub blana asta se ascunde o minte ascuțită. Șobolanii rezolvă labirinturi, își amintesc drumuri, recunosc nume și pot fi dresați, motiv pentru care sunt printre cele mai studiate animale din neuroștiință.
Mai mult, dau dovadă de empatie reală. Într-un experiment de la University of Chicago, din 2011, un șobolan a deschis o cușcă pentru a elibera un semen captiv, deși nu primea nicio recompensă pentru asta.
La noi, șobolanul domestic, blând și sociabil, e tot mai îndrăgit ca animal de companie. Are nevoie de companie, ține-l minimum în doi, de o cușcă spațioasă și de joacă zilnică, altfel se plictisește și se stresează.
Reține esențialul despre râsul șobolanilor
Iată, pe scurt, lucrurile importante de știut despre râsul șobolanilor:
- Râd când sunt gâdiliți, printr-un chițăit de aproximativ 50 de kilohertzi
- Sunetul e prea ascuțit pentru urechea omului, care aude până la 20 de kilohertzi
- Frica sună la 22 de kilohertzi, complet diferit de bucurie
- Dovedesc emoții reale, memorie, empatie și capacitatea de a învăța
- Ca animal de companie, ține-l mereu în compania altui șobolan
Faptul că șobolanii râd când sunt gâdilați, cu un chițăit de bucurie prea ascuțit pentru urechea noastră, ne învață ceva simplu și frumos. Judecăm prea repede creaturile mici sau neplăcute la prima vedere.
Poate că lumea e plină de emoții pe care pur și simplu nu le auzim. Iar uneori e nevoie doar de un aparat, sau de puțină răbdare, ca să le descoperim.
Vrei mai multe rețete delicioase?
Urmărește-ne pe Facebook pentru rețete noi în fiecare săptămână.