De ce se aprinde o lumânare după ce visezi pe cineva drag care s-a dus. Iată ce se spunea din bătrâni!

Te trezești dimineața cu chipul bunicii în minte, atât de limpede de parcă ar fi stat aseară lângă tine. Nu te speria. Se zice că e bine să aprinzi o lumânare după un vis cu cei duși, iar bătrânii noștri știau exact ce să facă în astfel de clipe.

Nu era nimic înfricoșător în asta. Pentru ei, un asemenea vis era o legătură caldă, un fel de șoaptă peste lumi, nu o prevestire rea. Hai să vedem ce ziceau bunicii și de ce gestul acesta liniștea atâtea sufleturi.

Ce înseamnă, din bătrâni, când visezi pe cineva care s-a dus

Un vis cu cineva drag care s-a dus era privit, din bătrâni, ca un semn că sufletul lui are nevoie de o rugăciune sau de o pomenire. Se credea că morții „ne caută” în somn mai ales când îi uităm sau când se apropie o zi de pomenire.

Bunicii nu se temeau de aceste vise. Le luau ca pe o legătură care nu s-a rupt, ca pe un dor venit să bată la ușă noaptea.

De ce tocmai în somn? Se spunea că noaptea, când mintea se liniștește, cei plecați „vin” mai ușor la noi. Așa explicau bătrânii de ce visele cu cei dragi par atât de vii.

De ce se aprinde o lumânare după un astfel de vis

Lumânarea aprinsă după un vis cu cei duși ar fi, după credința populară, o lumină pe care le-o trimitem „pe cealaltă lume”, ca sufletul lor să-și găsească liniștea. Se spune că flacăra alungă neliniștea și aduce împăcare celui care a visat.

De obicei se aprindea la icoană, dimineața, o lumânare de ceară curată, socotită mai „curată” decât cea de parafină. Bătrânii rosteau scurt, în timp ce o aprindeau: „Dumnezeu să-l ierte.”

Tradiția ortodoxă românească îndeamnă la rugăciune și pomenire pentru cei adormiți, la parastasele de 40 de zile, 3, 6, 9 luni și un an. Așa se leagă lumânarea de liniștea sufletului, dincolo de superstiție.

Un sfat practic: nu lăsa niciodată lumânarea aprinsă nesupravegheată, mai ales lângă perdele sau icoane.

Ce alte obiceiuri se țineau pentru visele cu cei dragi

Pe lângă lumânare, din bătrâni se spunea că un pahar cu apă curată lăsat peste noapte sau o mică pomană dată a doua zi liniștesc sufletul celui visat. Erau gesturi simple, la îndemâna oricărei gospodine.

În sudul țării se punea mare preț pe apa dată de pomană, „ca să aibă mortul ce bea”. În Maramureș și nordul Moldovei, colacul și coliva nu lipseau.

A doua zi se dădea ceva de suflet, un colac, o cană, o farfurie cu mâncare, unui copil sau unui vecin. Câteva fire de busuioc sub pernă alungau, ziceau bunicii, visele rele.

Ce să reții din înțelepciunea bătrânilor despre visele cu cei duși

Iată câteva gesturi simple pe care le păstrau bătrânii noștri după un vis cu cei duși:

  • Aprinde o lumânare de ceară la icoană și spune o rugăciune scurtă
  • Lasă, dacă vrei, un pahar cu apă curată peste noapte
  • Dă a doua zi un colac sau o cană „de sufletul” celui visat
  • Privește visul ca pe o legătură caldă, nu ca pe o spaimă

Așa se păstrează, din casă în casă, datinile satului românesc. Se zice că e bine să aprinzi o lumânare după un vis cu cei duși, fiindcă lumina aceea mică ne ține aproape de cei pe care îi purtăm în inimă.

Voi ce ați auzit din bătrâni despre visele cu cei dragi? Spuneți-ne în comentarii cum alungați voi visele rele și ce obiceiuri știți de la bunici și părinți.