Se zice că, dacă visezi același vis de trei ori, trebuie să iei aminte la el. Bunicii noștri nu treceau ușor peste o asemenea întâmplare, fiindcă în mintea lor un vis care se tot întoarce purta o noimă pe care omul cuminte n-o lăsa neînțeleasă.
Nu era vorba de frică, ci de luare aminte. Așa se povestea pe prispă, seară, când bătrânele deslușeau visele copiilor cu glas blând și cu credința nestrămutată că nimic nu vine întâmplător.
Ce înseamnă, din bătrâni, să visezi același vis de trei ori
Un vis revenit de trei ori era socotit semn, nu joacă a minții. În credința populară, abia a treia repetare îi dădea greutate și îl scotea din rândul viselor obișnuite, uitate până dimineața.
Numărul trei avea o însemnătate aparte la noi. Îl găsim în Sfânta Treime, în vorba „a treia oară e cu noroc” și în descântecele rostite tot de trei ori, ca să prindă putere.
Cum deosebeau cei vârstnici un vis cu tâlc de unul trecător? După stăruința lui. Visul obișnuit se șterge, însă cel care te caută noapte de noapte, cu aceleași chipuri și aceeași apăsare, era privit drept înștiințare. Folcloriști ca Tudor Pamfile sau Elena Niculiță-Voronca au strâns astfel de credințe din satul românesc, ca mărturie a tradiției orale, nu ca adevăr dovedit.
De ce visele care se repetă erau luate în seamă
Se spune că un vis care revine mereu era văzut ca o vorbă pe care sufletul vrea să ți-o spună, dar tu n-o pricepi din prima. De aceea, ziceau bătrânii, se tot întoarce, până când iei aminte la el.
Adesea, visul de trei ori era legat de cei trecuți în neființă. Dacă visai un mort care îți cerea ceva, se credea că trebuie să dai de pomană, un colac, o colivă sau o lumânare la biserică, pentru liniștea lui și a ta.
Mintea de azi le numește vise recurente și le pune pe seama unei griji nerezolvate. Bătrânii, însă, le citeau ca semn. Două lumi, aceeași tăcere de dinaintea zorilor.
Ce făceau bătrânii când un vis revenea de trei ori
Cel mai des, visul stăruitor se povestea dimineața cuiva drag. Se credea că, odată mărturisit, visul își pierde puterea de a mai tulbura. Visul rău, în schimb, nu se spunea pe nemâncate, ca să nu ‘se împlinească’.
Femeile vârstnice îl spuneau în gând la icoană sau îl rosteau către o apă curgătoare, ca să fie luat de ape. Iată ce mai obișnuiau pentru un somn așezat:
- Aprindeau o lumânare de seară, pentru pace în casă.
- Puneau un fir de levănțică la căpătâi, ca somnul să fie dulce.
- Rosteau rugăciunea de seară, pentru „dezlegarea” visului.
Superstiții despre somn pe care încă le auzim prin sate
Multe dintre aceste credințe s-au păstrat fiindcă ne leagă de bunici și de felul lor cald de a privi lumea. Visul de vineri seară și cel dinspre ziuă erau socotite „cu greutate”, la fel ca visele din ajunul Sfântului Andrei sau al Bobotezei.
Nu sunt dovezi, ci vorbe duse din gură în gură. Tocmai de aceea au farmec.
Ce să reții despre visele care se repetă
Pe scurt, iată ce ne-au lăsat bătrânii despre visele care se repetă:
- Visul venit de trei ori era semn, nu întâmplare.
- Se povestea dimineața sau se spunea la icoană, ca să-și piardă puterea.
- Levănțica, lumânarea și rugăciunea de seară aduceau somn liniștit.
- Toate rămân credințe din bătrâni, nu adevăruri dovedite.
Se zice că, dacă visezi același vis de trei ori, trebuie să iei aminte la el, și poate că tâlcul acestor vorbe nu stă în prevestire, ci în liniștea pe care ne-o dădeau bunicii când ne ascultau visele.
Voi ce ați auzit din bătrâni despre visele care se repetă? Spuneți-ne ce vă povesteau bunicii voștri, ca să nu se piardă vorba.
Vrei mai multe rețete delicioase?
Urmărește-ne pe Facebook pentru rețete noi în fiecare săptămână.