Crește smerită, lângă potecă, fără să o bage nimeni în seamă. Și totuși, pătlagina, frunza care crește pe marginea drumului, era pusă din bătrâni pe răni și pe înțepături, fiindcă o aveai mereu sub mână, chiar acolo unde te zgâriai sau te înțepa o albină. Nicio bunică de la țară nu trecea pe lângă ea fără să știe la ce e bună.
Mulți o cunosc și azi după porecla de „limba oii” sau „iarba bubelor”. Hai să vedem ce o făcea atât de prețuită prin curțile noastre.
Ce este pătlagina și de ce o știau toți bătrânii
Pătlagina este o plantă mică, cu frunze late și nervuri groase, care se rup greu. La noi crește mai ales pătlagina lată (Plantago major) și cea îngustă (Plantago lanceolata), pe marginea drumurilor, pe cărări și prin curțile bătătorite.
O recunoști ușor. Frunzele sunt strânse jos, în formă de lingură, cu 5 până la 7 nervuri paralele care merg de la coadă spre vârf. Din mijlocul lor se ridică o tijă subțire, cu un spic compact deasupra.
De ce tocmai pe potecă? Pentru că rezistă acolo unde altele nu pot, pe pământ tare, călcat de oameni și de animale. Așa se face că o aveai la îndemână chiar lângă bordura casei, fără să o semeni nimeni.
Cum o foloseau bătrânii pe răni și pe înțepături
Din bătrâni se spune că frunza de pătlagină, spălată bine și strivită puțin până lăsa zeama, se punea direct pe rana mică sau pe locul înțepat, pentru alinare. Era leacul de pe brazdă, când te tăiai la munca câmpului.
Frunza se zdrobea între degete sau cu o piatră curată, cât să iasă sucul. Apoi se lega peste zgârietură cu o cârpă curată și se schimba des, la câteva ore, cu una proaspătă.
Se spune că ajuta la înțepăturile de albine, de viespi și mai ales de urzici, când frecai locul usturat cu frunza zdrobită. Secretul stă în substanțele din ea, mucilagii, tanin și alantoină, cea care ajută pielea să se refacă.
Atenție însă la o greșeală frecventă. Nu pune niciodată frunza nespălată, luată direct de pe marginea șoselei, unde stă praf și fum de la mașini. Și ține minte, pentru răni adânci, mușcături sau înțepături care se umflă tare, mergi la medic, nu te bizui doar pe plantă.
Pătlagina în alte leacuri din bătrâni
Pe lângă răni, se spune din bătrâni că pătlagina era bună și pentru gât și pentru tuse. Ceaiul din frunze uscate, băut cald, era leacul de iarnă pentru gâtul iritat și răgușeală.
Siropul de pătlagină cu miere se pregătea mai ales toamnă. Se așezau frunzele tăiate în straturi cu miere într-un borcan și se lăsau să-și lase zeama, apoi se lua câte o linguriță pentru tusea uscată. Frunzele se strângeau mai ales primăvara și vara, din mai până prin septembrie, când sunt fragede și pline de sevă.
De ce o iubeau gospodinele și ce a rămas până azi
Pătlagina era plăcută dintr-un motiv simplu. O găseai gratis, peste tot, și se folosea fără pregătiri complicate, doar spălată și strivită.
Gospodinele o uscau la umbră, întinsă subțire pe o pânză, ferită de soarele puternic care îi fură puterea. Apoi o țineau în pungi de hârtie sau borcane, pentru iarnă. Multe femei de la noi o culeg și astăzi, din obișnuință și din drag pentru leacurile vechi.
Ce să ții minte despre pătlagină
Iată câteva lucruri esențiale de reținut despre această plantă de leac:
- frunză cu 5 până la 7 nervuri paralele, spălată întotdeauna înainte de folosire
- pe răni mici, zdrobită până lasă zeama, legată cu cârpă curată, schimbată la câteva ore
- pentru gât, ceai cald din frunze uscate; pentru tuse, sirop cu miere
- se culege din mai până în septembrie, se usucă la umbră
- pentru răni adânci sau înțepături umflate, se merge la medic
Așa se face că pătlagina, frunza care crește pe marginea drumului, era pusă din bătrâni pe răni și pe înțepături, rămânând până azi una dintre cele mai dragi plante de leac din curțile noastre. E o moștenire simplă, dar tare frumoasă, de la bunicii care știau să se ajute cu ce le dădea natura la poartă.
Iar tradiția nu se pierde câtă vreme o povestim mai departe. Ce leac din bătrâni mai folosiți voi prin casă? Povestiți-ne mai jos, ne-ar plăcea să le aflăm.
Vrei mai multe rețete delicioase?
Urmărește-ne pe Facebook pentru rețete noi în fiecare săptămână.