Stai cu lacrimile pe obraz dimineața și te întrebi ce înseamnă. Din bătrâni se spune că a visa că plângi în somn ar prevesti, de fapt, o bucurie la trezire, nu un necaz. Bunicile noastre întorceau visul pe dos, iar plânsul din somn îl citeau ca pe un semn bun.
Hai să-ți povestesc ce se zicea la noi în sat despre lacrimile care curg noaptea, lângă icoană și lumânarea aprinsă.
Ce se spune din bătrâni despre plânsul în vis
La țară, plânsul în vis nu speria pe nimeni. Se credea că lacrimile din somn aduc ușurare și o veste bună a doua zi.
Bătrânii spuneau că visele „se tâlcuiesc” adesea pe dos. Ce vezi trist în somn se preface, la trezire, în voie bună. Așa au ajuns vorbele „plângi în vis, râzi aievea”, purtate din gură în gură.
În satul românesc, plânsul din somn era văzut ca o spălare a necazurilor. Omul scăpa peste noapte de ce-l apăsa, fără să-și dea seama, ca și cum sufletul s-ar fi limpezit singur.
De ce se crede că lacrimile din somn aduc o veste bună
Lacrimile vărsate în vis spală supărarea adunată și fac loc unei bucurii care vine după aceea. Cam asta credeau bătrânii, cu vorba lor scurtă: „omul plânge în somn ca să nu plângă aievea”.
Era și o legătură cu împăcarea sufletească. Cine plângea în somn se trezea mai liniștit, mai împăcat, ca după o spovedanie tăcută.
Iar dacă te trezeai chiar cu lacrimi adevărate pe obraz, prin Moldova și Bucovina se zicea că visul „se descarcă” și vestea bună vine mai repede.
Alte tâlcuiri ale visului cu plâns, după înțelepciunea populară
Tâlcul se schimba după cum plângeai. Plânsul cu hohote aducea bucurie mare, pe când lacrimile liniștite vesteau, ziceau unii, doar o supărare ușoară și trecătoare.
Conta și cu cine erai în vis. Dacă plângeai singur, semnul ținea de tine și de casa ta. Dacă plângeai lângă cineva drag, vestea bună îi privea pe amândoi.
Se mai spunea că, dacă te trezeai râzând după ce ai plâns în vis, era cel mai bun semn cu putință. Iar plânsul în somn al copiilor mici era luat ca semn de creștere și de sănătate.
Cum priveau bătrânii visele și semnele din somn
Înțelepciunea de la țară nu lua orice vis drept adevăr. Bătrânii ziceau că dezlegarea viselor ține de credință, de obicei și de felul fiecărui om, nu de o regulă bătută în cuie.
Visele erau primite ca povață și mângâiere, nu ca o certitudine. Mai ales când treci printr-o vreme grea și cauți semne, e bine să le iei ca alinare, nu ca soartă pecetluită.
De aceea conta și liniștea de dinainte de culcare. O cruce făcută la căpătâi, o rugăciune scurtă, candela aprinsă lângă icoană și un fir de levănțică sub pernă, toate aduceau somnul bun.
Și azi psihologii spun că plânsul din somn vine din descărcarea trăirilor zilei, în faza de somn adânc. Ușurarea de dimineață e reală, fiindcă tensiunea scade. Totuși, dacă plângi des noaptea și ai coșmaruri repetate, e bine să stai de vorbă cu medicul de familie.
Așa s-a păstrat credința că a visa că plângi în somn ar prevesti, de fapt, o bucurie la trezire, o vorbă caldă din bătrâni, luată ca mângâiere, nu ca lege.
Vouă ce vă spuneau bunicii despre visele cu plâns? Vi s-a adeverit vreodată vreun astfel de vis? Povestiți-ne în comentarii.
Vrei mai multe rețete delicioase?
Urmărește-ne pe Facebook pentru rețete noi în fiecare săptămână.