Scutecele Domnului este un desert tradițional pregătit în Ajunul Crăciunului, cunoscut pentru simplitatea ingredientelor și gustul său blând, cu nucă și arome fine de citrice. Foile subțiri, coapte pe plită, sunt însiropate ușor și așezate în straturi, rezultând un desert fraged, care se îmbunătățește de la o zi la alta.
Ingrediente pentru foi:
- Făină albă 480 g
- Sare un praf
- Apă caldă 260 ml
- Ingrediente pentru umplutură:
- Miez de nucă măcinat 320 g
- Zahăr după gust
- Coajă rasă de lămâie
- Coajă rasă de portocală
- Esență de vanilie
- Ingrediente pentru sirop:
- Apă 300 ml
- Zahăr 3 – 4 linguri
- Esență de vanilie sau coajă de citrice, după preferință
Mod de preparare:
1. Pentru foi, făina se amestecă cu sarea, apoi se adaugă treptat apa caldă. Se frământă până se obține un aluat omogen și elastic, care nu se lipește de mâini. Aluatul se acoperă și se lasă să se odihnească aproximativ 10 minute, apoi se împarte în bucăți egale.
2. Fiecare bucată se întinde într-o foaie foarte subțire. Foile se coc pe rând într-o tigaie bine încinsă, fără ulei, la foc mediu, până apar pete ușor rumenite pe ambele părți.
3. Pentru sirop, apa se încălzește împreună cu zahărul până acesta se dizolvă complet. Se adaugă vanilia sau coaja de citrice și se lasă să se răcească ușor.
4. Miezul de nucă se amestecă cu zahărul și coaja rasă de lămâie și portocală.
5. Asamblarea se face astfel: fiecare foaie se trece rapid prin sirop, apoi se așază pe un platou. Deasupra se presară un strat subțire de nucă. Se continuă până la terminarea foilor și a umpluturii.
6. La final, Scutecele Domnului se acoperă și se lasă la rece câteva ore sau peste noapte, pentru ca foile să se înmoaie bine și aromele să se îmbine. A doua zi, desertul este fraged și potrivit pentru a fi servit la masa de Crăciun.
Istoria prajiturii:
Scutecele Domnului este mai mult decât o prăjitură de post. Este un ritual culinar vechi, legat direct de Ajunul Crăciunului, de tăcere, răbdare și încărcătură spirituală. În multe zone din Moldova și Muntenia, acest desert se pregătea exclusiv în seara de Ajun, după ce casa era curată, iar mâncarea pentru animale fusese deja pusă. Nu era gătit oricând și nu era tratat ca un simplu dulce, ci ca un gest simbolic, aproape sacru.
Denumirea vine din credința populară conform căreia foile subțiri, albe și fragile simbolizau scutecele în care a fost înfășat Pruncul Iisus. Nuca, zdrobită și amestecată cu zahăr, sugera atât simplitatea vremurilor, cât și belșugul dorit pentru anul ce urma. Apa și făina, ingrediente modeste, arătau ideea de curățenie, post și lipsă de exces înainte de Naștere.
Femeile plângeau când găteau această prăjitură nu din slăbiciune, ci dintr-o combinație de oboseală, emoție și credință. Ajunul era o zi lungă, încărcată de muncă, iar Scutecele Domnului se făceau la final, când liniștea se așternea peste casă. Se spunea că foile trebuie întinse subțiri cu gând curat, fără ceartă și fără grabă. Dacă aluatul se rupea sau foile ieșeau prea groase, era interpretat ca un semn de neliniște sufletească.
Lacrimile aveau și o semnificație simbolică. Se credea că femeia care plânge în timp ce pregătește Scutecele Domnului își spală greutățile anului, durerile și necazurile, iar prăjitura va aduce pace în casă. Nu era o rușine să plângi, ci un gest omenesc, acceptat și chiar respectat. Bucuria Crăciunului venea abia după această descărcare tăcută.
Astăzi, prăjitura se face mai relaxat, fără apăsarea de altădată, dar povestea ei rămâne importantă. Scutecele Domnului nu este doar un desert de post, ci o mărturie despre răbdare, credință și emoțiile simple ale femeilor care au ținut tradiția vie, din generație în generație.
Vrei mai multe rețete delicioase?
Urmărește-ne pe Facebook pentru rețete noi în fiecare săptămână.