Era o vreme când nicio curte de la țară nu era cu adevărat curte fără ele. Te apropiai de poartă și te lovea mirosul dulce, cald, care părea că umple tot satul pe înserat. Bunica le îngrijea ca pe niște prietene vechi.
Micșandra și gura-leului sunt flori vechi de grădină, iubite de bunici și crescute la noi de generații întregi. Le prețuiau pentru parfumul puternic, pentru culorile calde și pentru poveștile care se țeseau în jurul lor. Se spune din bătrâni că aduceau noroc și voie bună în casă, așa că nu lipseau din nicio gospodărie.
Micșandra, floarea cu petale catifelate care parfuma toată curtea
Dacă ai mirosit vreodată o curte la lăsarea serii și ai simțit un parfum dulce, aproape gros, aproape sigur era micșandra. Este o floare de grădină cu petale catifelate, în nuanțe de mov, roz, alb și vișiniu, care înflorește din primăvară până spre toamnă.
O recunoști ușor după florile mărunte, strânse pe tulpină, și după mirosul care se simte de la câțiva pași buni. Interesant e că parfumul ei se întărește pe înserat, fiindcă soiul de noapte își deschide florile abia când scade lumina. Tocmai de aceea bunicile o semănau chiar sub ferestre.
Se spune din bătrâni că un buchet de micșandră pus în casă alunga supărarea și aducea somn liniștit. Florile uscate ajungeau și printre haine, în lada de zestre, ca să le țină mirosul plăcut.
Gura-leului, floarea cu care se jucau copiii pe vremuri
Câți dintre noi nu am strâns ușor o floare pe laturi ca să o vedem cum deschide și închide gurița? Gura-leului este o floare înaltă, cu petale strânse în formă de bot, care se mișcă atunci când o apeși, de unde i se trage și numele.
Crește în spice colorate, roșu aprins, galben, roz și alb, și ține grădina înflorită multă vreme. Există soiuri pitice, de 15-20 cm, și soiuri înalte, care ajung până la 80-90 cm și sunt numai bune pentru buchete.
Copiii o iubeau pentru jocul cu „gurița”, iar gospodinele o puneau lângă gard, fiindcă făcea un adevărat zid viu de culoare. Se spune din bătrâni că, plantată la poartă, ținea răul departe de casă.
Cum crești și tu micșandra și gura-leului în grădină
Vestea bună e că aceste flori de la noi nu cer prea multe. Micșandra și gura-leului se seamănă primăvara, în martie și aprilie, în pământ afânat și bine însorit, și înfloresc din vară până toamnă târziu.
Câteva reguli simple îți asigură o curte plină de flori:
- Seamănă micșandra la adâncime mică, doar 0,5 cm, fiindcă semințele au nevoie de lumină ca să răsară.
- Lasă 20-30 cm între plante, ca să aibă loc să crească.
- Udă pe la rădăcină, nu peste flori, mai ales pe căldură, ca să eviți mucegaiul.
- Rupe florile trecute, pentru că asta împinge planta să facă boboci noi.
Greșelile începătorilor sunt mereu aceleași, semănatul prea adânc, udatul prea des și colțul prea umbrit. Toamnă, când florile se usucă, adună semințele într-un pungă de hârtie și le păstrezi la loc uscat pentru anul viitor.
Reține esențialul despre florile bunicilor
Iată, pe scurt, ce e bine să ții minte despre aceste flori de altădată:
- Flori vechi de grădină, de la noi din bătrâni
- Se seamănă primăvara, în martie și aprilie, la soare
- Micșandra la 0,5 cm adâncime, plantele la 20-30 cm una de alta
- Înfloresc din vară până toamnă și parfumează toată curtea
- Aduni semințele toamnă ca să le ai și anul viitor
Florile astea nu sunt doar amintiri frumoase, ci o bucată de grădină pe care o poți readuce la viață chiar tu. O mână de semințe, un colț însorit și puțină răbdare, atât îți trebuie ca mirosul de altădată să se întoarcă acasă.
Micșandra și gura-leului sunt flori vechi de grădină, iubite de bunici, și merită din plin redescoperite. Le semeni o dată și îți răsplătesc grija an de an, cu parfum și culoare, exact ca în curtea în care ai copilărit.
Vrei mai multe rețete delicioase?
Urmărește-ne pe Facebook pentru rețete noi în fiecare săptămână.