Să le mulțumim învățătorilor care, cu drag și răbdare, au făcut din noi, copiii, școlari.

Există un nume pe care mulți dintre noi îl ținem minte și după treizeci sau patruzeci de ani. Nu e numele unui coleg sau al unui vecin, ci al primei învățătoare. Să le mulțumim învățătorilor care, cu drag și răbdare, au făcut din noi, copiii, școlari este mai mult decât o vorbă frumoasă, e o datorie de suflet pe care prea rar ne oprim să o plătim.

Ei ne-au luat de mână în prima zi, când abia ajungeam cu privirea peste bancă. Și au rămas lângă noi ani la rând, cu blândețe și cu o răbdare pe care abia acum, ca adulți, o înțelegem cu adevărat.

De ce merită învățătorii toată recunoștința noastră

Învățătorul este, după părinți, primul adult care ne formează ca oameni. În sistemul românesc, el ne însoțește de la clasa pregătitoare până în clasa a IV-a, adică patru, cinci ani la rând, aceeași față caldă în fața clasei.

Asta înseamnă în jur de 700 de ore pe an petrecute împreună. Nu e de mirare că legătura rămâne atât de puternică.

Rolul lor a depășit mereu lecțiile din abecedar. Ne-au repetat aceeași literă de zeci de ori, fără să ridice tonul, și ne-au modelat caracterul fără să ne dăm seama. Ne-au făcut să iubim școala încă din prima zi.

Cum ne-au schimbat viața primii dascăli

Primii noștri dascăli ne-au pus în mână cheia spre tot ce a urmat: cititul și scrisul. Fără acel început blând, drumul prin școală ar fi fost de zece ori mai greu.

Ne-au învățat să avem încredere în propriile puteri. Au văzut în noi calități pe care nici noi nu le bănuiam, un talent la desen, o minte iute la socotit, o voce frumoasă la serbare.

Ne-au certat când trebuia, dar mereu cu suflet. Era o ceartă care venea din grijă, nu din răutate, iar noi simțeam diferența.

Momente cu învățătoarea pe care nu le uităm niciodată

Sunt clipe mici care ne-au rămas în suflet o viață întreagă. Emoția primei zile de școală, cu ghiozdanul nou și abecedarul deschis pe bancă. Tabla plină de litere și creta care scârțâia.

Apoi prima notă bună, lăudată în fața întregii clase, cu obrajii roșii de mândrie. Și serbările de Crăciun, pe care le pregăteam săptămâni întregi, cu poezii învățate pe de rost și costume cusute acasă de mame.

Cum poți să-i mulțumești învățătoarei tale astăzi

Cel mai frumos ‘mulțumesc’ nu costă niciun ban. Un gând bun scris public, un mesaj scurt, un telefon sau o vizită cântăresc mai mult decât orice cadou scump. Recunoștința sinceră îi arată că munca ei a lăsat urme adânci.

Scrie-i numele aici, în comentarii, în semn de respect pentru tot ce a făcut. Distribuie postarea, ca să le bucuri și pe celelalte foste eleve și pe ceilalți foști elevi. Iar dacă mai poți, sună-o sau trimite-i un mesaj cald, chiar azi.

Trei gânduri de păstrat despre dascălii noștri

Iată câteva idei simple pe care merită să le ducem cu noi mai departe:

• Învățătorii ne-au transformat din copii neștiutori în școlari încrezători.
• Recunoștința se arată cu vorbe bune, nu cu daruri scumpe.
• Un nume scris cu drag e cel mai frumos ‘mulțumesc’.

Trec anii, ne facem mari, dar acel prim dascăl rămâne mereu undeva, în colțul cald al amintirilor. De aceea merită să le mulțumim învățătorilor care, cu drag și răbdare, au făcut din noi, copiii, școlari de care astăzi suntem mândri.

Scrie numele învățătoarei tale în comentarii și distribuie postarea, ca gândul nostru bun să ajungă la cât mai mulți foști elevi. Astăzi e ziua perfectă să spunem, simplu, două vorbe pe care le-am amânat prea mult: îți mulțumesc!