Ai stat vreodată să privești o veveriță în parc, chiar înainte să dispară printre frunze? Veverițele își iau rămas-bun de la locul unde au îngropat hrana cu un gest de „bătătorire”, ca o pecete. Bat ușor pământul cu lăbuțele din față, parcă ar pune un sigiliu peste comoara ascunsă, apoi pleacă liniștite.
Pare un mic ritual de despărțire, plin de tandrețe. În realitate, în spatele acestei mișcări se ascunde una dintre cele mai istețe strategii de supraviețuire din natură.
Gestul de bătătorire prin care își marchează ascunzătoarea
Mișcarea durează doar două, trei secunde, dar se repetă la fiecare groapă. După ce împinge ghinda sau aluna în pământ, veverița presează solul deasupra cu lăbuțele și aranjează frunze cu botul, ca să niveleze totul.
Acest gest de tasare are un rol foarte concret. Netezește pământul, ascunde aspectul proaspăt al gropii și marchează locul în mintea animalului înainte de plecare. Privit din afară, seamănă cu un adevărat rămas-bun de la rezerva ascunsă.
De ce face veverița acest gest atât de uman
Bătătoritul nu e un moft drăgălaș, ci o tehnică de protecție. Veverița presează solul în primul rând ca să ascundă mirosul hranei, astfel încât alte animale, mai ales alte veverițe, să nu îi fure proviziile.
Compactarea solului apără ghinda de ploaie și de hoți. Și nu degeaba: aproximativ un sfert din toate proviziile sunt furate de semeni mai isteți. Pământul bine bătut ține și sămânța lipită de sol, ceea ce o ajută mai târziu să prindă rădăcină.
Cât de inteligente sunt, de fapt, veverițele
O singură veveriță cenușie poate îngropa între 3.000 și 10.000 de provizii într-o singură toamnă. Și, surprinzător, nu se bazează pe noroc ca să le regăsească, ci pe memorie.
Cercetătoarele Mikel Delgado și Lucia Jacobs, de la Universitatea Berkeley, au arătat că veverițele își organizează ascunzătorile pe categorii, grupând tipurile de nuci pe zone diferite, ca o bibliotecă în minte. Se orientează după repere precum copaci, pietre și distanțe.
Mai mult, când simt că sunt urmărite, mimează îngroparea unei nuci pe care de fapt o țin ascunsă în gură. O fac special ca să păcălească hoții. Recuperează apoi între 40 și 80 la sută din ce au îngropat, în funcție de specie.
Ce ne învață acest mic ritual al veverițelor
Restul nucilor, cele uitate sau pierdute, rămân în pământ și germinează. Așa, fără să știe, veverițele plantează păduri întregi de stejari și aluni.
La noi trăiește mai ales veverița roșie, o specie protejată, prezentă în Herăstrău, Cișmigiu și în parcurile din Cluj sau Brașov. Ea nu hibernează, ci rămâne activă iarna din proviziile strânse. Dacă vrei să o ajuți pe ger, oferă-i alune crude nesărate și nuci în coajă, niciodată migdale sau alimente prăjite și sărate, care îi fac rău.
Reține pe scurt despre gestul veverițelor
Iată, pe scurt, ce trebuie să știi despre acest comportament fascinant:
- Bat pământul cu lăbuțele ca să ascundă mirosul și să marcheze locul.
- Îngroapă între 3.000 și 10.000 de provizii pe sezon și țin minte multe ascunzători.
- Recuperează doar 40 până la 80 la sută din ele.
- Nucile uitate devin copaci, deci veverițele „plantează” păduri.
Data viitoare când vezi o veveriță cum bate ușor pământul cu lăbuțele, vei ști că nu e doar un gest drăgălaș. Veverițele își iau rămas-bun de la locul unde au îngropat hrana cu acel gest de „bătătorire” tocmai fiindcă, în felul lor, sunt mici gospodari prevăzători.
Muncesc pentru o iarnă pe care încă nu o văd și, fără să bănuiască, dăruiesc pădurilor copacii de mâine. Tu știai asta? Scrie în comentarii dacă te-a surprins cât de isteață e o simplă veveriță!
Vrei mai multe rețete delicioase?
Urmărește-ne pe Facebook pentru rețete noi în fiecare săptămână.